post – SALSIFICADO
September 24, 2022Înapoi în zona de confort
Când spunem dans, ne referim deseori la ”ieșirea din zona de confort”. Pentru că da, salsa, bachata, kizomba ne provoacă. Ne forțează să ne dezvoltăm abilități noi, să ne conștientizăm limitele și să le depășim. Așa că pare puțin paradoxal că bursc schimbăm narativa și asimilăm zona de confort dansului. Și totuși...
Pantofii vechi
Am fost toți acolo. Vedem o pereche de pantofi, o punem pe wishlist. Visăm la ea, admirăm oamenii care au acei pantofi. Ne facem calcule, ezităm, într-un final îi cumpărăm. Îi probăm și constantăm că de fapt sunt... incomozi. Persistăm, îi purtăm o vreme. Pantofii se lasă. Devin perechea noastră preferată, cea cu care ne lăudăm ori de câte ori contextul ne-o permite. Dar peste ceva timp, elementul de noutate se disipă. Pantofii ”aceia” devin doar o pereche din multe. Se uzează. Sfârșesc uitați într-un dulap. Iar povestea lor se poate termina aici. Până într-o zi când, mai mult din neatenție, îi încălțăm iar. Și constatăm într-o doară că perechea aceea, cândva inconfortabilă, acum uzată, se pliază perfect pe noi. Poate că nu mai are acel luciu de nou, dar ne oferă confort, familiaritate.
Pantofii aceia pot fi dansul.
Direcții, drumuri, paranteze
Când ne imaginăm călătoria noastră de dansator, avem în fața ochilor o linie în continuă ascensiune. Visăm să creștem constant și repede. Într-o lume ideală, dansul ne-ar oferi, în timp, tot mai mult.
În realitate, lucrurile se nuanțează. Nicio evoluție nu este liniară. Uneori, ”înainte” înseamnă și ”înapoi”. Back to basics sau pauze. A evolua înseamnă, la un anumit nivel, să te îndoiești constant de tine. Iar uneori, cel mai sigur mod de a crește în dans este să te oprești. Nu de tot, dar suficient cât să decizi ce contează cu adevărat pentru tine.
Și revenim la ideea inițială – ”tot mai mult”. În cursul unei asemenea pauze, s-ar putea să constatăm că nu avem nevoie, în fond, de absolut tot. Că în dans, la fel ca în viață, putem avea țeluri diferite, toate valide și toate, la un anumit nivel, complementare. Unii oameni își doresc de la dans ”strălucirea”. Vor să devină mai buni, să fie admirați, să aibă constat certitudinea propriei lor evoluții și valori. Pe alți oameni îi atrage aspectul social. Sentimentul de apartenență pe care un hobby ni-l dă; legăturile care se creează pe o melodie și ajung să devină în timp prietenii. Iar alți oameni, își doresc, pur și simplu... o pereche de pantofi vechi. 😊
Acasă
Uneori, ne lăsăm duși de curent. Cu sau fără voia noastră, viața ne distanțează de dans. Poate că avem o perioadă mai grea la job, poate că plecăm în concediu și la întoarcere ne lipsește impulsul de a reveni. Vara, în special, vine cu o mică schimbare firească în priorități. Iar apoi se face toamnă. Brusc, zilele devin mai scurte, iar orașul mai sărac în oportunități. Săptămânile se succed previzibil. Ne lipsește ceva, căutăm să evadăm din rutină. Iar într-un asemenea moment, ajungem, poate, din nou, în sala de dans. Ne simțim mici, ca la început, ușor compleșiți de chipurile nefamiliare de pe ring. Iar apoi începe o melodie. Și brusc, corpul nostru își amintește tot ceea ce mintea, poate, a uitat. Redescoperim dansul, nou, și totuși atât de familiar. Ne lăsăm pradă lui, fără ambiții sau rezerve. Trăim momentul. Iar într-o pauză scurtă dintre note, ne dăm seama că, fără să vrem neapărat, ne-am întorsc ”acasă”.
Pentru că uneori dansul poate însemna și asta – confort, previzibilitate, lipsă de presiune. Dacă duceți dorul acestor lucruri, vă așteptăm. Cunoașteți adresa, cunoașteți orarul. Și știți deja că aici puteți reveni mereu, fără explicații. Noi suntem mereu bucuroși să vă revedem.