În urmă cu doi ani, Netflix lansa un nou serial: Tidying Up with Marie Kondo. La vremea respectivă, seria a declanșat o mică revoluție. Mii de oameni au adoptat atunci minimalismul ca filosofie de viață. Își făceau ordine în dulapuri, sperând că așa își vor putea face ordine și în minte. Dar la fel ca toate trend-urile, filosofia lui Marie Kondo a fost îmbrățișată de mulți la nivel superficial. În goana nebună de a se despărți de posesiuni fizice, lumea rata esența; că haosul exterior este nu o cauză, ci doar un simptom al unei probleme mult mai mari. Iar obiectele pe care le acumulăm sunt doar un efect al unei suprasaturații interioare.
Am menționat aici mai demult că niciun dans nu seamănă cu altul. Fiecare expresie artistică este de fapt o combinație de tehnică, muzică, chimie, momentum și mai ales, emoție. Acești factori nu pot fi replicați 1:1, iar cumulați fac ca dansul să fie în egală măsură vechi și nou. Adevărata simplitate intervine în momentul în care suntem stăpâni și pe corpul și pe emoțiile noastre. Și devenim cu adevărat buni când le putem folosi controlat în mod repetat.
Dar cum interpretăm? Sau mai bine zis, ce interpretăm? Ce folosim pentru a da naștere acelei frumuseți simple pe care o admirăm atât? Este un răspuns pe care nu îl vom găsi în niciun workshop, din simplul motiv că nu există unul universal. Nucleul dansului e format de emoțiile noastre. Acestea trebuie întâi scoase la lumină, conștientizate, asumate, iar la final, puse pe muzică și împărtășite. În asta constă adevărata dificultate a dansului. Mișcările sunt ușor de cumpărat, mimat, replicat. Dar o mișcare nesusținută de o bază va fi exact asta: o formă fără fond. Ceea ce ne aduce la o altă întrebare – este cumva un portofoliu vast de mișcări o formă de ... supracompensare?
Ne aflăm la început de an. Momentul când majoritatea oamenilor își fac o listă de planuri: vreau să îmi cumpăr, vreau să învăț, vreau să călătoresc... Suntem tentați să promovăm o transformare continuă, să acumulăm în neștire. Ce-ar fi ca pentru variație să ne concentrăm anul acesta pe ”a fi”? Să ne analizăm cu un ochi critic, să decidem cine vrem să fim. Și să renunțăm apoi la tot ce nu se pliază cu această imagine.