Ultimele două luni au adus din nou schimbări. Din nou, societatea noastră e împărțită în două. Teama se propagă, știrile seamănă panică. Azi abordăm un subiect dificil – siguranța noastră, ca dansatori, în contextul pandemiei.
Toți o simțim. În ultimul an, cuvântul de bază a devenit ”frica”. Ne temem de virus, ne temem de oameni, ne temem că viața noastră, așa cum o știam, nu va mai reveni la normal. Anxietatea asta ne afectează pe toți în egală măsură, indiferent dacă ne situăm în tabăra scepticilor sau ai celor ultra-prudenți. Toți am pierdut în ultimii doi ani. Iar lumea dansului a suferit enorm.
Suntem programați să ne apărăm. În fața unui atac, organismul reacționează. Așa apar fenomene precum ”freeze” și ”fight or flight”. Dar corpul nostru are și un al treilea mecanism de apărare, mai puțin cunoscut: social engagement. Un articol foarte bun pe această temă găsiți aici. Pe scurt, mecanismele noastre de apărare corespund unei faze evolutive. Pe “freeze” l-am moștenit de la reptile. „Fight or flight” corespunde unei trepte superioare în evoluție. În fața unui atac, animalele aleg fie lupta, fie fuga. Uneori oamenii imită acest comportament.
Povesteam în articolele precedente că pasiunea pentru dans este de fapt o sumă de factori. Iar dacă ”a dansa” salsa, bachata, kizomba implică în esență câteva mișcări, dansul, ca experiență, însumează mult mai multe. Dansul înseamnă oameni. Înseamnă apropiere. Garanția unui zâmbet și a unei conexiuni. Socializare. Dansul reconciliază un element cunoscut (muzica) cu imprevizibilitatea plăcută a mișcărilor. Dansul înseamnă lumina ce se propagă prin ușile de la inArt STUDIO în serile reci de iarnă. Fețele instructorilor. Amintirile festivalurilor și petrecerilor. Dansul este un limbaj comun ce ne permite să socializăm dincolo de orice diferență de rasă, religie sau afiliere.