Pauzele în dans
April 5, 2021
Zâmbetul în dans
April 18, 2021Este sportul o activitate intelectuală
sau este doar...mișcare?
Când ne gândim la criterii care definesc un om drept inteligent, ne vin în minte numeroase... măsurători. Ne gândim la numărul de cărți citite. Sau la piesele de teatru văzute, sau la limbile vorbite în mod fluent. Asociem calitatea de intelectual cu câteva remarci spirituale rostite la un pahar de vin. În schimb suntem refractari în a atașa această etichetă sportivilor. Un om care face sport este catalogat drept ambițios, perseverent, disciplinat, poate puțin nebun. Dar niciodată drept intelectual.
Azi încercăm să analizăm puțin această percepție. De ce sportul nu își are (încă) locul în definiția unui om inteligent? Este modelul prezentat mai sus încă de actualitate?
”Lasă mingea și mai pune mâna pe o carte”
Dacă remarca de mai sus v-a trezit mici nostalgii, felicitări, ați avut o copilărie frumoasă 😊. Una în care încă mai puteam fugi nestingheriți pe stradă, iar a sta în casă echivala cu pedeapsa supremă. Cam tot în acea perioadă ni s-au format câteva idei. Iar multe din ele ne-au însoțit în maturitate. Frazei de mai sus i s-au adăugat în timp altele similare. ”Învață sau o să ajungi dansatoare în birt”, ”Vrei să stai toată ziua pe câmp în soare sau la birou?” și alte variații. Deși intenția din spate era bună, afirmații de genul au avut darul de a ... devaloriza activitățile fizice. Practic, de mici copii mulți dintre noi am privit sportul ca un plan b. O alternativă pentru cei mai puțin înzestrați intelectual. Și posibil, simbolul unui eșec.
Mulți dintre noi am rămas blocați în punctul acela. În care vedeam sportul ca ceva ușor, cu care nu trebuie să ne batem capul. Așa că ne-am străduit, am lăsat mingea de-o parte și am devenit intelectuali. Până când la un consult anual (oamenii deștepți merg la doctor regulat, da?) auzim alte cuvinte fatidice:
”Alimentație sănătoasă și mai mult sport”
Rostite în general în preajma unui diagnostic de obezitate, tensiune mărită, tonus scăzut și altele asemenea. În asemenea momente, toată construcția noastră bazată pe merite intelectuale se scutură din rădăcini. Constatăm că tot bagajul nostru de cunoștințe abstracte are o mare lacună: grija de sine. Iar grija de sine fără sport nu are cum să existe.
În cazul multora dintre noi, momentul de mai sus reprezintă în punct de cotitură. Cel în care dăm shaorma pe salate și lăsăm pantofii de piele pentru papuci de alegat. Simplu în teorie, greu în practică. Dintr-o dată constatăm că sportul și stilul de viață sănătos au în spate un volum semnificativ de ... teorie. Una greu de aprofundat, cu multe variabile.
Șansele să nimerim din prima bine sunt aproape egale cu zero. Fără ajutor, a alege exercițiul fizic potrivit pentru noi e o loterie. Așa că ne luăm după trenduri.. Yoga, FITBands, Animal Flow, exerciții low impact. Tot hype-ul ăla trebuie să aibă o bază reală nu? Așa că ne înarmăm voioși cu două abonamente și trei online subscriptions și pornim la drum. Până când o frână bruscă ne propulsează fix în stâlp. Ne rănim, ne simțim obosiți și mai lipsiți de vlagă decât înainte. ”Remediul minune” promis de medici și instructori s-a dovedit a fi apă de ploaie. Una stătută și cu mormoloci. Acesta e momentul când ar trebui să constatăm a doua realitate neplăcută a unui stil de viață sănătos. Ca orice serviciu, sportul s-a procopsit de-a lungul timpului cu o populație semnificativă de șarlatani. Iar informația falsă e la putere. ”Slăbește 5 kg într-o săptămână”, ”6 pack cu doar cinci minute de sport pe zi”. Asemenea reclame sună tentant. Și au zero în comun cu realitatea.
Constatăm astfel că, surpriză, un stil de viață sănătos împlică mult mai multă informare decât s-ar crede inițial. Iar provocarea nu e doar în acumula informația ci și în a o filtra. Să găsești rețeta corectă pentru tine durează. Să gășești mentorii potriviți implică un șir lung de experimente, unele cu potențial... exploziv.
Ajungem, în fine, și în punctul în care lucrurile par să se îndrepte. Cântarul aproape că ne-a devenit prieten, mersul la sală e aproape atractiv. Moment în care realitatea ne lovește, din nou, printr-un mirific...
....deadline în două zile
sau concediu, sau vizită la rude. Practic, apare un element disruptiv. Așa că renunțăm la sport, câteva zile. Ne concetrăm pe priorități mai presante. Zilele se transformă în săptămâni, pauza intră în prelungiri. Ne zicem că suntem bine. Doar că undeva în fundal, ceva nu pare să se lege.
Ignorăm starea, ne vedem de treabă. Doar că disconfortul crește. Iar apoi se produce declicul. ”Botezul” oricărui intelectual reformat este momentul în care apasă subit Win+L și o ia la goană. La propriu. Un kilometru, doi, poate mai mulți. Nu pentru că l-a lovit brusc cheful de a fugi în lume, ci pentru că mintea îi cere asta.
Un creier care a dat de endorfinele produse de sport va avea probleme mari în a se readapta la sedentarism. Va da cu eroare. Va cere mai mult. Și va reuși să fie convingător în moduri extrem de... incomode. Iar asta ne aduce la ultima ”revelație” a acestei zile:
Nu ne putem atinge potențialul intelectual complet fără mișcare
Mintea noastră are nevoie de o pauză. Iar pauza asta i-o oferim în două moduri: reducând suprasolicitarea și minimizând zgomotul de fundal. Sportul, indiferent că vorbim de Animal Flow, FITBand sau orice altă activitate high sau low-impact, servește ambele scopuri. Pe de o parte, ne fortifică organismul. Automat, asta vine cu o eliberare de resurse. În loc să ne ”peticească”, nutrienții pot acum să ne facă mai puternici. Concentrarea și eficiența noastră cresc, avem mai multă energie, devenim mai creativi. Dar simultan are loc și o eliberare. La un anumit nivel, sportul este cea mai bună frână pe care o avem la dispoziție. Când facem efort fizic, gândurile noastre se liniștesc. Vedem mai clar, ideile ni se structurează. Iar asta se resimte în toate domeniile în care dorim să performăm.
Revenim la definiția de la începutul articolului și la întrebarea asociată. Este sportul o activitate intelectuală? Faptele vorbesc în favoarea unui răspuns afirmativ: sportul implică cercetare. Actualizare continuă. Adaptare. Are o mare componentă teoretică, dar și una experimentală. Pe scurt, este o știință, una complexă. Așa că nu pare greu de conceput ca promotorii acestei științe să fie catalogați drept intelectuali.
Definițiile evoluază în timp. În trecut, un om deștept era un om cu școală. Unul citit. În 2021 un om inteligent este unul cu o perspectivă largă. Un om care își lasă timp între două cărți să alerge. Sau să ia o pauză. Să ronțăie un măr. Un om inteligent este un om care are grijă de el. Prin sport și nu numai.