Momentele proaste pe ring - cum le gestionăm?

Vorbim frecvent despre puterea ringului de dans de a ne deconecta. Despre capacitatea dansului de a ne face să trăim în moment și să uităm de probleme. Azi abordăm lucrurile dintr-un unghi puțin diferit. Cum gestionăm situațiile când, în ciuda tuturor eforturilor noastre, nu putem să ne deconectăm?

Înainte de a fi dansatori, suntem oameni

Iar asta vine cu ”bagaj”. Fiecare persoană are propriile probleme, mai mici sau mai mari. Orice dansator ascunde, în spatele styling-ului și zâmbetului, o poveste, ocazional turbulentă. Unele stări sau probleme ignoră cu grație semnul ”do no pass” de pe ring. Ne însoțesc, ne modelează dansul și interacțiunile cu partenerul. Asta poate crea ocazional frustrare.

Sunt zile în care cea mai banală figură ne creează dificultăți. Când muzica nu se spune nimic. Atunci ne simțim brusc retrogradați în postura de spectatori. În fața noastră, lumea dansează, se bucură, strălucește. Asta în timp ce noi rămânem ”blocați” în capul nostru, incapabili să ne bucurăm de dans.

Puțini oameni aleg să vorbească deschis despre asemenea momente. Totuși, ele sunt mai frecvente decât s-ar crede. De-a lungul anilor, orice dansator s-a confruntat cu zile proaste. Fac parte din viață, fac parte din dans. Totuși, cum le gestionăm, astfel încât să nu-i afectăm prea tare pe cei din jur? Azi vă propunem câteva soluții.

Asumare

Pe ring, ni se spune frecvent ”zâmbește”. De aici, pare firesc să concluzionăm că în dans suntem cumva obligați să fim veseli, pentru a nu strica experiența celorlalți. O idee nu tocmai corectă.

Între ”mă prefac fericit deși mă simt mizerabil” și ”am o zi proastă, așa că nu îmi pasă de restul” există multe trepte intermediare. Putem fi autentici, dar în același timp politicoși. Respectul față de partener nu trebuie să invalideze propriile noastre trăiri.

O soluție la îndemână râmâne comunicarea. ”Am o zi aiurea, dar un dans cu tine mă binedispune mereu” este o modalitate diplomată de a calibra așteptările. Partenerul va înțelege de ce nu dați 100% și probabil chiar va găsi căi de a vă face să zâmbiți.

Consistență

Cea mai mare greșeală pe care o puteți face, când nu vă simțiți prea grozav, este să stați pe margine. Pe ring, pofta vine... dansând. Țineți cont că, deși concentrarea și starea mentală joacă un rol important în dans, mai avem și un corp. Unul antrenat, care în timp și-a dezvoltat reflexe. Când mintea zice ”nu”, memoria musculară s-ar putea să ne suprindă.

Iar după câteva dansuri, mintea și corpul vor ajunge la un numitor comun.

Un alt aspect care ajută mult este ”ancorarea în realitate”. Gândurile voastre dansează un dans propriu care nu are nimic în comun cu muzica? Reveniți la baze. Numărați în gând. Concentrați-vă asupra versurilor melodiei. Alegeți-vă două puncte diametral opuse liniei de dans și faceți spotting.

Umor

Când orice altceva eșuează, îmbrățișați ridicolul situației. Atunci când anumite circumstanțe nu pot fi schimbate, putem măcar să râdem de ele. Țineți cont că ridicolul este, la un anumit nivel, o expresie artistică. Explorați-o! În zilele când nimic nu merge, nu avem nimic de pierdut. Așa că testați lucruri noi. Faceți un footwork în care uitați complet de ce vi s-a predat la curs. Strâmbați-vă, râdeți, lăsați-vă duși de val. Și rețineți că momentele frumoase nu trebuie să fie perfecte. Micile stângăcii ne pot ține în loc, sau ne pot oferi noi căi de conectare.

Pay it forward

Încheiem cu cel mai important aspect- empatia vindecă. Pe noi, și pe ceilalți. Așa că data viitoare când vedeți că cineva stă pe margine și pare prost dispus, lansați o invitație la dans. Ignorați stângăciile și bucurați-vă de interacțiunea cu persoana respectivă. Uitați de tehnică, de figuri complexe. Doar priviți omul cu care dansați și transmiteți-i cât de mult contează. Cu un minim de efort, s-ar putea să contribuiți la vindecarea unei răni 😊