Într-un articol anterior vorbeam despre cum dansul ne ajută să navigăm anumite momente critice. În acel context abordam dansul ca un toolkit. O pasiune care ne oferă și mecanisme de coping, necesare în anumite situații sociale. Azi aprofundăm ideea respectivă și vorbim despre valori.
Știm deja că unul din cele mai importante lucruri în dans este o postură corectă. Este primul lucru care iese în evidență pe ring. Înainte să apucăm să analizăm tehnica, pașii și styiling-ul unui dansator, îi observăm ținuta.
Uzură și control. Dacă ar trebui să ne limităm la a spune un lucru important despre dans, vom spune asta: nimic nu se obține ușor. Chiar și dansatorii nativi vor putea să confirme. Talentul ajută, dar trebuie susținut de muncă. Muncă constantă, muncă repetitivă, muncă frustrantă.
Lumea în care evoluăm cultivă neîncredrea. În contextul recentei pandemii, am devenit tot mai obișnuiți să vedem în oamenii din jurul nostru inamici. Conexiunile tind să se stabilească după perioade lungi de tatonare. Ne analizăm interlocutorii, îi judecăm, poate chiar îi testăm. În clipa în care le oferim încredere, o facem condiționat.
Când eram copii râdeam mult, sincer și din orice. Maturitatea ne-a temperat. Poate prea mult. A ajuns să ne se pară anormal să identificăm momentele când suntem cu adevărat bucuroși. Să ne manifestăm această bucurie. La un anumit nivel, ne temem. Dacă suntem prea zgomotoși, prea vocali în fericirea noastră, poate ceva o să se întâmple. Așa că interiorizăm. Sau trecem cu vederea complet momentele în care am putea să fim... puțin fericiți.
Ringul de dans ne vindecă de acestă teamă. Dintr-o dată suntem înconjurați de sute de oameni care zâmbesc. Care râd, se strâmbă, chiuie. Ne găsim în mijlocul unor oameni care aleg să trăiască momentul și să se bucure de pasiunea lor. Iar alături de ei, devenim și noi puțin mai îndrăzneți.
Ca adulți ne este uneori greu să acceptăm ideea de bucurie lipsită de consecințe negative. În fond, toate lucrurile bune au un preț, nu?
Dansul acționează în acest context ca o trezire la realitate. Ne face mai conștienți de micile plăceri și ne demonstrează că putem pur și simplu să ne bucurăm de moment. Iar când sute de oameni aleg conștient să fie fericiți, lumea din jurul lor se schimbă. Bucuria nu mai lasă loc de egoism, invidie, etichete, bârfe și intoleranță. Când suntem cu adevărat fericiți, ne dorim un singur lucru: ca cei din jurul nostru să fie la fel de fericiți ca noi
Cu toții suntem, la un anumit nivel, produsul mediului în care trăim. Ne simțim mai confortabil în prezența oamenilor care sunt la fel ca noi. Și suntem stângaci și prudenți când vine vorba de persoane diferite.
Dansul ne expune la un cadru mult mai larg. La un festival internațional de dans, vom întâlni oameni de toate culorile, orientările sexuale, religiile. Vom avea posibilitatea să interacționăm cu ei, să împărtășim o pasiune comună. Iar cu ocazia asta, vom putea explora lucrurile care ne unesc, în loc să ne axăm pe ce ne face diferiți. Iar în timp, vom vedea în diversitate un atu. O șansă de a ieși din bula noastră și de a explora alte moduri de gândire.
Uneori, cititorii noștri ne inspiră. Ideea acestui articol a venit de la Daniela Paroan, căreia dorim să îi mulțumim și pe acestă cale pentru sugestie. Dar nu dorim ca lucrurile să se oprească aici. La nivel de Salsa Addicted, am strâns deja o comunitate destul de mare în jurul nostru. Oameni cu idei și nevoi diferite. Și credem că blog-ul nostru ar putea beneficia de pe urma acestei diversități. Prin urmare, îl deschidem către voi toți. Fie că aveți o sugestie de articol, o întrebare sau chiar câteva idei despre dans pe care ați vrea să le împărtășiți cu un public mai larg, scrieți-ne. Ulterior vom găsi împreună o modalitate de a le integra pe blog-ul nostru.