Oîntrebare standard, la care ne așteptăm cumva, când decidem să participăm la un curs de dans. Și dăm, mental, un răspuns la fel de standardizat. ”Îmi place dansul dar nu am avut niciodată timp...”, ”Îmi place muzica” sau alte banalități similare. La Salsa Addicted ne ferim de această întrebare. Pentru că îi știm răspunsul. Și știm că un răspuns cu adevărat sincer ar deschide porți către zone mult prea dureroase din viața fiecăruia.
Hai s-o spunem cinstit. Un procent foarte mic din cei care vin pentru prima dată la cursuri o fac din pasiune pentru dans. Atracția față de dans este, în cel mai bun caz, un... factor adjuvant. Motivele reale sunt în general mult mai profunde.
Când vine vorba de dans, avem puține certitudini. Toți evoluăm diferit, toți ne raportăm diferit la salsa, bachata, kizomba. Dar un lucru vă putem garanta: dansul aduce oamenii împreună. Pur și simplu este imposibil ca în marea masă de oameni ce ajung la noi, să nu găsiți pe cineva ”pe filmul vostru”.
Dansul ne obligă să dăm o șansă diversității. Interacționăm cu oameni diferiți. Le zâmbim, întâi din politețe, apoi pentru că îi recunoaștem, apoi pentru că îi apreciem. Comunicăm cu ei sincer. Când nu avem la dispozție cuvintele, corpul și dansul ajung să ne spună povestea. Iar într-o asemenea comunicare nu mai e loc de minciuni și adevăruri mascate.
Prieteniile de pe ringul de dans se supun rareori unui tipar standard. Vom observa des cum oameni care nu s-au văzut de luni sau ani aterizează prompt în brațele celuilalt. Cum oameni în general liniștiți, prind dintr-o dată curajul să țipe. Cum un introvertit interacționeză fără teamă cu un extrovertit. Pentru că ringul oferă siguranță.
Este o siguranță la care contribuim cu toții. Acceptând, zâmbind, uitând de ideile noastre preconcepute. E o tranziție destul de grea pentru oameni care și-au petrecut bună parte din viață ”în gardă”. Toleranța de pe ring are tendința de a speria, la început. Ni se pare că undeva, cineva, în fundal ne judecă și se pregătește să ne atace. Așa că ne ”înarmăm” tacit în așteptarea acelui moment. Doar că acel moment întârzie să vină. Pentru că lumea dansului nu e așa. Iar odată ce conștientizăm acest lucru și ne permitem să fim la rândul nostru deschiși și vulnerabili, posibilitățile sunt... nelimitate.
Vine un moment în viața fiecărui om când devine sătul de ”noi începuturi”. Când tendința de accepta este mai mare decât tendința de a schimba. Dacă vă treziți captivi într-un asemenea moment, vă îndemnăm să vă dați totuși, o ultimă șansă. Venind la dans. S-ar putea să aveți o surprinză. 😊