Detaliile în dans
December 4, 2021
2021 – retrospectiva unui an câștigat
December 28, 2021Studiul individual în dans
o metodă de îmbunătățire continuă
Știm deja că exercițiul, în dans, este cheia. Din acest motiv vă încurajăm să veniți la cursuri, să participați la workshop-uri (când sunt), să experimentați. În articolul de azi, ne mutăm puțin... în spațiul vostru personal. Povestim despre ce ar fi indicat să faceți, atunci când nu vă vede nimeni.
Când se impune exercițiul individual?
Răspunsul evident ar fi ”cât mai repede”. Dar practica lasă mereu loc de nuanțe. Iar când vine vorba de exersat, provocarea inițială constă în a reconcilia ambițiile cu... capacitățile curente. Ce vrem să spunem cu asta?
Când veți începe să dansați, veți pica în mod firesc în capcana lui ”cât mai repede, cât mai spectaculos”. Nimeni nu s-a înscris la un curs de dans din fascinație față de pasul de bază. :P Majoritatea celor care veniți la curs, visați la figuri complicate. Piruete, styling-uri, figuri care lasă lumea mască. Așa că ritmul de la curs s-ar putea să vă nemulțumească. Nu-i bai, există Youtube și are chestii faine pe-acolo. Așa că vă alegeți un tutorial. Arată bine, pare fezabil. Începeți să exersați. Hai că iese. Hai că aproape arată bine. Exersați acasă, odată, de două ori, de zece ori. Pare că se leagă ceva. Așa că într-o zi decideți să integrați figura respectivă la curs. Și primiți drept răspuns doar... priviri consternate.
E un scenariu neplăcut, știm. Dar din păcate se repetă des. Și noi am fost, cândva, acolo. Orice dansator va trece, măcar odată în viață, prin momente mai puțin glorioase. Momente când reacțiile celor din jur nu susțin propria imagine despre sine. Momente când instructorul de dans îți spune ”întărește întâi bazele și lasă figurile complicate”. Iar în astfel de zile, ne vină să lăsăm totul baltă. Proastă idee.
Să lămurim un aspect: nimeni, niciodată, nu va încerca să vă limiteze la curs. Dacă evoluați mai rapid decât media, se găsesc soluții. Dacă doriți o provocare suplimentară sau feed-back, instructorii noștri vor fi bucuroși să vi le ofere. Dar până a ajunge în acel punct, e nevoie de... puțintică răbdare.
Revenind la întrebarea inițială – are atunci rost să exersăm singuri, sau riscăm să facem mai mult rău? Da, are rost. Dar limitați-vă la ce ați învățat deja. Întăriți bazele. Testați elementele de la curs în combinații noi, pe melodii noi. Compuneți-vă propriul puzzle din bucățile deja cunoscute. Și nu vă temeți să întrebați sau să cereți o părere. Puține lucruri ne bucură mai mult decât un cursant care ne trimite o filmare. Și ne întreabă ce credem despre ea. Sau momentele când cineva ne reține la final de curs, pentru că efectiv nu îi iese ceva și are nevoie de ajutor. Dansul este în egală măsură exercițiu individual și muncă în echipă. Iar combinate, cele două elemente vă vor ajuta să creșteți. Nu neapărat repede, dar constat și corect din punct de vedere tehnic.
Noi și oglinda
Bun. Am supraviețuit cursului de începători. Știm deja să dansăm binișor. Iar acum, lucrurile devin cu adevărat interesante. Povesteam în articolul precedent despre detalii. În acest context afirmam că stilul personal nu se dezvoltă la curs. Cere studiu. Studiu individual.
Cursurile de salsa și bachata improvers sunt momentul în care orglinda vă devine cel mai bun prieteni. Studiați-vă. Executați cele mai banale mișcări, cât mai lent cu putință. Viteza maschează multe. În opoziție, când desfășurați o mișcare încet, toate micile imperfecțiuni ies la iveală. Poate că picioarele execută corect. Dar ce fac mâinile? Cum stă capul? Încotro ne îndreptăm privirea? Stăm drept sau ne îndoim ca o salcie în mijlocul unei piruete? Sunt lucruri pe care la curs le conștientizăm mult mai greu. Atenția noastră este divizată între instructori, partener, muzică și propriile picioare. ”Micile lucruri mari” cad în plan secund.
Când suntem noi cu noi, avem ocazia să ne concentrăm asupra micilor detalii. Și să le corectăm. Da, cere puțin... spirit critic. Pentru a corecta ceva, trebuie întâi să știi ce să corectezi. În acest context, ne ajută, din nou, feed-back-ul primit (și cerut) la curs. Dar acestui feed-back i se adaugă propriile modalități de cercetare.
Alegeți o filmare cu un dansator care vă place. Reduceți viteza. Analizați. Gândiți. Ce vă place la acea persoană? Doar tehnica, sau e mai mult în spatele acelei fascinații? Uneori, felul în care o dansatoare își ține capul sau își aruncă mâna pot schimba tot feeling-ul unui dans. Iar cu o bază corectă, aceste mici artificii sunt ușor de adaptat la nivel individual.
Acasă nu vă vede nimeni. Profitați de asta. Jucați-vă cu tehnici, cu styling-uri. Explorați ridicolul și amuzați-vă făcând asta. Prin joacă învățăm. Prin exercițiu evoluăm. Iar odată ce ajungem într-un punct în care ne simțim bine noi cu noi, putem transfera asta și în partnerwork.
Stilul personal nu se dezvoltă la curs
Povestim mult despre tehnică, știm. Dar nu dansăm din fascinație pentru tehnică. Bazele sunt doar un mod de a obține ceva mult mai valoros. Dansăm pentru că astfel ne detașăm de prezent. Pentru că atunci când o melodie ne prinde, uităm de tot. Dansăm pentru explozia de lumini și culori ce se declansează în capul nostru de fiecare dată când punem piciorul pe parchet. Dansăm pentru că ne ajută să ne simțim conectați, chiar și la distanță.
Toate aceste trăiri nu merită ”închise” doar în spațiile dedicate pentru asta. Dansăm și simțim la curs, la party, la festivaluri. De ce nu am face asta și acasă? Când lumea devine puțin prea apăsătoare, evaladarea e la un ”play” distanță. Închideți laptopul puțin. Uitați de deadline-uri, de vase, de griji. Puneți melodia preferată și dansați pe ea. Un minut, zece, cât vă permite timpul. Dansul acasă nu trebuie să fie mereu legat de un scop, de o obligație. Uneori e legat pur și simplu de... noi. De nevoile noastre actuale, de căutările noastre, de necesitatea de a ne exterioriza emoțiile.
Dansul este fericire... portabilă. Disponibil oricând, oriunde, mereu cu voi ca să vă aducă un zâmbet pe buze.