16 ani de Salsa Addicted – este despre oameni

16 ani de Salsa Addicted

1iulie 2021 a fost o zi specială pentru școala noastră. Am sărbătorit 16 ani de existență. Cu ocazia asta am reflectat puțin și la călătoria pe care am parcus-o, ca școală, dar și ca indivizi. Destinul unei școli este permanent legat de oamenii ei. Ei o susțin, ei îi dau individualitate, ei îi dau suflet. Astăzi vă invităm să aruncăm împreună o privire în trecut. Și să sărbătorim împreună pe o parte oamenii care și-a adus contribuția în istoria școlii.

A fost odată, în 2002...

o perioadă când salsa abia prindea teren. La nivel de Timișoara ne exista nicio școală de dans. Niciun instructor. Iar atunci a apărut în peisaj Michael Mussulis. Un nume care acum probabil nu vă mai spune nimic. Totuși, el va fi pentru totdeauna legat de începuturile salsei în Timișoara. Între 2002-2003, Michael a început să predea primele cursuri de salsa ON1 în oraș. Săptămânal, timp de un an, a făcut naveta București-Timișoara și retur. Sub mentoratul lui s-au format primii salseros din orașul de pe Bega. Printre ei și Dan Ceplinschi 😊.


Lui Michael i-a urmat Cristina, tot bucureșteancă. Ne aflăm în anul 2003, iar salsa începea să atragă tot mai mulți simpatizanți. Ca o notă distinctă, în acea perioadă noțiunea de grupe nu exista. Toți ce 80 de cursanți se strângeau ”la grămadă”. Cristina îndeplinea cu succes un rol dublu de lead și follower. Reușea, în decurs de 1.5 ore să acopere trei nivele de dificultate.

2003 mai marchează două momente importante: Cristina este înlocuită de Radu. Dan începe să preia și el un rol de instructor pentru începatori.

Pentru cei care dansau în acea perioadă, anii 2003-2005 vor rămâne pe veci legați de amintirea unui loc: Caraibe. Aflat în locația actualului restaurant Flora, Caraibe era acel loc unde se adunau toți iubitorii de salsa din oraș. Party-urile se țineau zilnic și se terminau deseori odată cu ivirea zorilor. În acest context se mai remarcă un nume: DJ Dabrix. Caraibe și DJ Dabrix au marcat ”the golden age”. Ca o ironie, în perioada când salsa abia se preda în Timișoara, se dansa cel mai des. Școlile abia începeau să răsară...

Momentul 0

În 2005, Dan Ceplinschi și Alex Mranyo preiau școala de dans Latin Rythms. Cursurile se desfășurau pe terasa localului Club 53. Iar dacă numele de Club 53 nu vă spune nimic, locația este legată de amintiri mult mai recente. La 16 ani distanță, școala noastră a revenit în spațiul vechiului Club 53: în Retro Garden, unde petrecem în fiecare duminică.


De la Club 53 cursurile s-au mutat în sala liceului de informatică. Deși la început, școala se confruntă deja cu un prim val de schimbări. Alex părăsește echipa, iar Latin Rythms devine ... Salsa Fever.

Tot în această perioadă are loc o premieră la nivel de țară: cursurile se separă pe nivele de dificultate. Deși privită înițial cu scepticism, noua structură a fost preluată în timp record (6 luni!) de aproape toate școlile de salsa din România.



Salsa Addicted

”Toată ziua vorbești numai despre salsa, zici că ești dependent”, îi spunea acum mult timp cineva lui Dan. O replică ce avea să intre în istoria școlii. Căci ea a fost imboldul pentru ultima schimbare de numbe. Salsa Fever devine Salsa Addicted, un nume care a rezistat testului timpului. La 16 ani distanță, ne declarăm chiar mai dependenți de salsa ca la început.


2006 este anul în care bachata devine parte integrantă din portofoliul nostru. Cursurile erau ținute de colega noastră Betty, o oră pe săptămână, de la 22.00. Funny fact: la început bachata nu a prins :)

Istoria școlii între 2007-2009 nu ar fi fost la fel fără două persoane: Ioana Chihai și Camelia Bejenariu. Împreună cu Dan, ele au îndeplinit cu succes rolul de instructoare în cadrul școlii.

În 2008, Liviu Crețiu se alătură echipei. Evoluția lui Liviu încă ne mai inspiră, la atâția ani distanță. De la ”vin doar o oră pe săptămână” Liviu a devenit în timp record un veritabil ”addicted”. Frecventa cursurile zilnic, iar talentul și dedicarea lui l-au propagat rapid în rolul de instructor.

Iar apoi... lucrurile s-au dus pe apa sâmbetei

În 2008, Salsa Addicted se mută într-un studio propriu. Aflat pe Vasile Alecsandri nr. 8, studio-ul părea să întrunească toate condițiile pentru noua noastră casă. Era central, suficient de încăpător, iar ca un plus, avea și un apartament fix deasupra. Din păcate locația respectivă avea un ”mic” minus: nu era waterproof. La prima ploaie, studio-ul nostru a intrat la propriu, la apă. Iar din acest punct, lucrurile s-au dus rapid pe apa sâmbetei.

SAF #1

2008 marchează un alt punct de cotitură din istoria școlii: primul Salsa Addicted Festival. Cu această ocazie, cu contribuția Pushei Petrov, ajung pentru prima dată în Timișoara Terry și Cecile, Mab, Noemi Millon. Încet dar sigur, se deschide apetitul pentru nou. La nivel de oraș, încercăm să ne alăturăm unei comunități internaționale. Să-i preluăm din influențe, să creștem alături de ea.

Decizii nepopulare

În 2007, împreună cu Dragoș Balea, Dan participa la Swiss Salsa Congress și... nu pricep nimic. Cu ocazia asta aflăm și noi de salsa ON2 și decidem să adoptăm acest stil de dans la nivel de școală.

Acea participare la Swiss Salsa Congress generează o nouă schimbare ce avea să marcheze destinul școlii. În 2010 rezultă un proiect pilot. Numit simplu ON2, acest proiect a reușit să atragă și să crească și câțiva dansatori. Amintim doar câțiva: Adi Ritz (încă e activ, încă vine la social-uri), Oana Voia, John, Marius Hațegan, printre alții.

Începând cu 2010 școala trece complet pe salsa ON2. Acum ar părea o rețetă de succes. Dar în condițiile în care aprope nimeni din oraș nu mai dansează ON1, trecerea a fost, la vremea respectivă, riscantă. Deși la nivel global lumea dansa cu precădere ON2, în Timișoara ON1 încă era la putere. Iar cursurile, oricât de bune, nu puteau compensa absența unei comunități. Am pierdut mulți cursanți în acel an, dar a fost un risc asumat. Iar timpul ne-a dovedit că, deși atunci probabil păream nebuni, într-un context istoric mai larg, am fost pur și simplu... pionieri.

300 de cursanți

Atât număra școala la finalul lui 2010 (știm, a fost un an ciudat). Era perioada când Salsa Addicted se mutase la Banu Sport, iar locul lui Cami în echipă a fost preluat din nou de Ioana căreia i s-a alăturat și Ramona Fizeșan.


În 2010 am ”invadat” Polonia, participând la Crystal Salsa Festival. Prezența noastră nu a rămas neremarcată. Când 30 de români, toți îmbrăcați în roșu își fac apariția într-o sală de dans, lumea are tendința să observe. Sau, după caz, să te întrebe total lipsit de ironie la o bere ”voi chiar sunteți peste tot!?”

2011 devine anul în care ne îndrăgostim de kizomba și decidem să o introducem în portofoliul școlii prin primi ei reprezentanți în Timișoara: Liviu & Dani BCD.

Pauze, furtuni, râsete

Nicio evoluție nu este liniară. Ocazional regresăm, luăm pauze, ne regrupăm. În cazul școlii noastre de dans, perioada 2011-2012 va intra la capitolul ”recalibrare”. Liviu s-a mutat la Cluj.


În 2011 am adus pachanga în repertoriul școlii. La nivel de echipă au avut loc, din nou, schimbări. Timp de 6 luni cursurile au fost suspendate. Tot atunci am introdus, pentru o scurtă perioadă de timp, un nou concept: cel de cursuri ”închise”. Pe la mijlocul lui 2012, ca urmare a unei solicitări formulate de Alex Mușatoiu, împreună cu Mario, Cix, Petri, Mihai și Luci, Dan a antrenat un grup restrâns de dansatori. Pe ON2, bineînțeles. 2012 devine astfel ”momentul Cix”. Un improver pasionat la vremea respectivă, Cix avea să crească alături de noi. Iar azi are o binemeritată reputație de probabil cel mai ”smooth” și cel mai ”internațional” dansator din oraș 😊.

Dar ”epopeea 2012” este departe de a se fi terminat. Revenim pentru scurt timp pe Vasile Alecsandri 8 (da, locația aia unde am ”făcut baie” într-un trecut nu foarte îndepărtat). Durează la fel de puțin ca o ploaie de vară pentru că Dan ia din nou o pauză. Dar evident că nu îl ține mult. Două luni mai târziu, cursurile se reiau din nou.




Sense, Cantina Evreiască, Pestalozzi

În 2014, Dan predă pentru scurt timp la club Sense, alături de Mario și Andra Kid. Este o colaborare de scurtă durată, pentru că în 2015 decidem să ne mutăm din nou. De data asta în ... cantina evreiască de pe Mărășești 10.

2015 marchează și o nouă abordare. Apare o nouă generație de dansatori. Cix, Alina, Daniel Ioaniciu, Ande, Cătălina, Cristina Pataki, Alex Pîrvănescu, Flo Flo, Ioana ”Jhonny” Lupu, Raimond, Coco, Oana Voia, Fluturaș, Andreea (Profa), Călin Jibleanu (după 5 ani de pauză de la dans) se alătură școlii. Devin în scurt timp o ”trupă de șoc”. O generație crescută de la 0, fără alte interferențe (cursul lor era la vremea respectivă singurul curs al școlii). O generație care încă ne încântă pe ringul de dans și în afara lui.

În materie de instructoare, Blanca și ulterior Alinuța își scriu propria lor pagină în istoria școlii.

2016 vine cu noi schimbări. Ne mutăm (iar!), de data asta la sala CFR. Iar echipei școlii i se alătură un nou membru: Cătălina Crina, aka Diva. Ne încântă și azi la cursuri prin stylingul și metoda de predare excepționale.

Tot în 2016, lansăm și un nou proiect, sub mentoratul lui Gianni Pugliese & Roberta Cassano: ON2 Project. În acest proiect aveau să se remarce câțiva dansatori de excepție. Printre ei Cix, Alnuța, Blonda, Cristina Radu, Alex Pîrvănescu, Ande, Dani, Călin sau Cristina Pataki. Proiectul a culminat în 2017, cu un show susținut de dansatorii de mai sus cu ocazia aniversării a 10 ani de SAF.



În 2017 ne mutăm la Dance Stage. Cătălina continuă să predea alături de Dan. Cristina Radu și Daniel Ioaniciu preiau cursurile de bachata.

Tot în 2017 se alătură echipei școlii Andreea Paraschivu (Blonda) pe bachata și salsa. În 2018 pe kizomba apare în scenă Cristina Pataki. Cu entuziasmul și energia ei caracteristică, Cristina își câștigă rapid numele de alint de Awesome. Până în 2019, ea activează ca și instructor în cadrul cursurilor de kizomba și salsa începători. Părășește echipa în 2021.

2018 revoluționează complet cursurile de bachata de la Salsa Addicted. Ni se alătură Iulia Ciobau, în calitate de instructor de bachata. Veselă, feminină și cu un repertoriu de mișcări absolut spectaculoase, Iulia devine rapid o sursă constantă de inspirație pentru followerii școlii și nu numai.

2019 marchează sosirea celui mai tânăr și mai plin de energie membru ale echipei noastre: Ade. Mereu cu zâmbetul pe buze, Ade aduce un suflu nou cursurilor de salsa începători.

Structura actuală a echipei de instructori este completată la doi ani distanță, în 2021 prin Petro. Înainte să devină instructoare, Petro a jucat un rol important în creșterea comunității de kizomba. S-a alăturat școlii într-o funcție administrativă în 2017. Alături de noi, Petro a adus în premieră o mulțime de artiști în Timișoara. Dragostea ei față de kizomba, combinate cu firea calmă și o înțelegere profundă a dansului au făcut-o candidatul ideal pentru rolul de instructor la kizomba.

Un strop de nebunie

2020. Un an haotic, plin de incertitudine. Un an în care dansul s-a retras într-un con de umbră, iar multe școli s-au văzut nevoite să își închidă porțile.


Noi am văzut în asta o șansă. Un moment de respiro, în care să ne reconfigurăm și să ne reinventăm. Am decis să ne mutăm într-o casă nouă. Ia astfel naștere inArt STUDIO. Un triumf al increderii asupra incertitudinii. În septembrie 2020, oamenii ne întrebau dacă suntem nebuni. Cum adică, studio de dans când nu se dansează? La 9 luni distanță, le putem răspunde: da, suntem nebuni. Dar suntem niște nebuni fericiți. Niște nebuni în a căror ”casă”se dansează 6 zile pe săptămână. Suntem niște nebuni care au format o generație nouă de dansatori în plină pandemie, ”hrănindu-i” exclusiv cu footwork. Suntem niște nebuni care, după 16 ani, încă rezistă. Și își văd pasiunea crescând zi de zi, alături de oamenii pe care au reușit să-i atragă.

Când eram copii credeam în basme. Acele povești în care o intrigă este urmată invariabil de un happy end. În viața reală, lucrurile sunt puțin mai complicate. Iar acel punct în care lucrurile vor fi ”pe veci bine” nu poate fi atins niciodată. Așa că alegem să ne bucurăm de perioadele de respiro. Cele în care putem să dansăm nestingheriți, să creștem, să ne transformăm.

În 16 ani de existență, școala noastră a avut parte în egală măsură de perioade de strălucire și de haos. Suntem recunoscători pentru amândouă. Între zâmbete și momente de dezamăgire, am format conexiuni. Am strâns amintiri, ne-am făcut prieteni. Ne-am îmbogățiti existența prin toți oamenii care ne-au fost alături, oricât de mult sau de puțin. Așa că azi spunem mulțumesc. Vouă, tututor, fie că faceți parte din prezentul școlii, sau din trecutul ei. Ne sunteți extrem de dragi!


 
my ACCOUNT