În ultima vreme am avut toți mai mult timp liber decât ne-am dorit. Nu dezvoltăm motivele, știm că toți suntem puțin frustrați de schimbările recente. Dar în 16 ani de istorie a școlii, am învățat că vremurile dificile scot din noi resurse nebănuite. Iar ocazional, ne fac mai creativi.
În vremuri normale, viața unui dansator e nițel haotică. Nopți pierdute, dansuri, muzică și foarte puțin timp pentru ”sedimentat” trăirile. Dar ocazional avem nevoie să privim în urmă și să medităm asupra momentelor cheie din călătoria noastră de dansator. Cum ne ”documentăm” parcursul ca dansatori? Azi povestim puțin despre amintiri și vă oferim câteva idei de proiecte DIY.
Știm, știm, digitalul e la putere. În faza asta toți avem probabil zeci de albume pe facebook cu poze de la diverse evenimente. Le revizităm cam odată pe an, când ne apar la ”memories”.
Și totuși, nimic nu se compară cu senzația pe care o avem când atingem o poză. Când răsfoim un album în format fizic și zăbovim minute întregi asupra unei pagini.
În aceeași notă cu albumul, un ”jurnal de dansator” poate fi o idee bună. Scrisul nu este rezervat unei elite, iar un jurnal nu e o obligație să scrieți elaborat sau coerent. Ajunge o dată și câteva cuvinte aruncate random. ”Ziua în care am dansat până mi s-au pantofii”, ”pizza la 5 dimineața în Viena”, ”revedere cu X”, ”ladystyling cu Y” toate reprezintă repere. Iar la ani distanță, mintea voastră va fi capabilă să recompună tablouri mult mai detaliate folosindu-se de ele.
Încă nu v-am convins să scrieți? Nu-i bai. O alternativă bună la scris o prezintă un scrapbook. Efectiv, lipiți tot (în afară de partenerul de dans, de ăla au nevoie și alții). Bilete de avion sau de tren, programe de festival, chitanțele de la shot-uri. Faceți mici desene sau caricaturi, dacă vă pasioneză. Sau inserați o pagină dedicată pentru autografe, tot e timpul să facă un come-back.
Brățările de la festivaluri, tricourile cu numele evenimentelor, un magnet din fiecare locație vizitată cu dansul, o piatră culeasă de pe jos, toate pot deveni, în timp, veritabile memory lanes. În plus, puteți imbina elementul nostalgic cu cel practic. Un dansator nu are niciodată prea multe tricouri (nici papuci, dar asta e poveste pentru altă zi). Brățările pot fi înrămate și folosite pentru a compune mici tablouri. Posibilitățile sunt nelimitate.
Dacă preferați amintirile în format digital, poate vă tentează un playlist. Propuneți-vă să descoperiți o melodie nouă cu fiecare ocazie specială. Salvați-o. În timp, veți dobândi o colecție de melodii care vă vor transporta din nou în acel moment. În plus, se creează și un plăcut sentiment de complicitate. O melodie e un secret aflat în văzul tuturor. Majoritatea înțeleg ritmul, cuvintele, dar conotațiile mai profunde diferă de la individ la individ și sunt rareori împărtășite.
Dansul împlică dinamică. Schimbări și ruperi de ritm, mișcări rapide, nevoia de a ne adapta din mers. Dar când ne amintim de anumite momente, lucrurile se liniștesc subit. În lipsa adrenalinei, mintea noastră zăbovește asupra detaliilor. Un zâmbet, un joc de lumini pe ring. Iar prin asta, toată experiența dansului devine mai echilibrată. Când unim trecutul cu prezentul și ne oferim timp să ne gândim la ele, dobândim perspective noi. Așa că azi vă recomandăm să priviți în trecut. Să-l ”documentați”, dacă aveți chef. Să împărtășiți, dacă doriți, anumite momente, cu noi. Iar apoi să lucrăm împreună la prezentul nostru.