În fiecare an, sute de adulți se înscriu la cursuri de salsa, bachata și kizomba. Din păcate, puțini reușesc să treacă de pragul de o lună. În unele cazuri, decizia de a renunța la dans vine din motive justificate. Dar pentru un procent semnficativ de oameni, această renunțare vine cot la cot cu o dezamăgire. Mulți constată că lumea dansului este mult mai complicată decât s-ar crede la prima vedere. Și că dincolo de glitz and glam se ascunde un întreg univers dominat de reguli nescrise, imposibil de înțeles.
De departe cel mai întâlnit faux pas când vine vorba de începători e dorința de a-i corecta pe ceilalți. Iar de cele mai multe ori, ”victima” este chiar partenerul. Acel om cu care ar trebui să lucrăm pentru a crea ceva frumos.
Din fericire, cei care pășesc pragul inArt STUDIO Timișoara sunt în general oameni politicoși și educați. Prin urmare șansele să urlăm unii la alții sau se ne luăm la bătaie tind spre zero. Ceea ce nu înseamnă că episoadele de ”agresivitate” sunt inexistente. Atât că în sala de dans agresivitatea îmbracă forme mult mai subtile. Ochi dați peste cap când partenerul face aceeași greșeală banală a zecea oară consecutiv; o expresie rigidă când dansăm cu cineva pe care nu-l simpatizăm. Practic, orice gest care comunică partenerului că nu e binevenit ar trebui evitat.
Una din cele mai vehiculate noțiuni la cursurile de pedagogie e ”curba lui Gauss”. Un grafic banal sub formă de clopot, reprezentând distribuția unei populații. Practic, în orice grup, vom avea un vârf, o bază și marea masă, concentrată undeva la mijloc. Acest model se aplică și la cursurile de dans. Mereu vom avea câțiva oameni foarte buni, câțiva care prind puțin mai greu și restul oamenilor. Ca instructori, suntem obligați să imprimăm cursurilor un nivel accesibil majorității cursanților. Invariabil, asta inseamnă că unii dansatori se vor plictisi în timp ce alții vor rămâne în urmă. În măsura posibilităților, încercăm să satisfacem și nevoile acestor grupuri. Ocazional vom oferi o variantă mai complicată a unei figuri, sau vom dedica mai mult timp unor persoane. Dar suntem conștienți că nu vom putea mulțumi mereu pe toată lumea. Iar aici apelăm la înțelegerea voastră.
Realist vorbind, este aproape imposibil ca un începător să nu ”o comită” într-un moment sau altul. Toți suntem aici pentru a învăța, iar greșelile sunt cea mai sigură cale de a face asta.
Marea provocare, la început, este să lăsăm greșelile să îndeplinească strict un scop... didactic. Să ne învățăm lecția și să mergem mai departe. Dacă vă regăsiți în postura oamenilor autocritici, care se frământă nejustificat de mult pentru o eroare banală, vă oferim două ieșiri din acest impas. Prima: acceptați că a greși e natural și chiar recomandabil. Dacă această explicație vă satisface, treceți la punctul următor 😊.
În schimb, dacă trăiți cu temerea că o greșeală o să vă definească pe termen nedefinit, vă oferim explicația cinică. Oamenii sunt prin definiție individualiști. Iar asta vine cu beneficii. Niciun om nu o să petreacă ore sau zile disecând greșelile altora. Ceea ce i se întâmplă lui este infinit mai important decât ce a greșit cineva cândva la dans. Prin urmare și cele mai monstruoase gafe dispar din memoria colectivă extrem de repede. În plus, sala de dans e un mediu dinamic. Oameni vin și pleacă, iar dramele și erorile se succed aproape ritmic. Ce încercăm să vă spunem de fapt, e că orice ați face, cineva o să o comită mai rău. Așa că oricât de penibil v-ați simți pe moment, capul sus și zâmbetul pe buze. Până cursul viitor, ce ați făcut o să fie demult uitat 😊.
Rămânem la oameni și o spunem negru pe alb: nu venim la dans să ”agățăm”. Știm, e un mit comun. În cultura populară, ringul de dans încă mai e locul perfect pentru a găsi alți oameni singuri și doritori. Se întâmplă, nu zicem nu, dar nu e o regulă și nicidecum o obligație. Șansele să vă găsiți ”jumătatea” la cursurile de dans sunt egale cu orice alt loc. La fel de bine ați putea să dați de ”acea persoană” în stația de autobuz.
Prin urmare, comportamentul nostru trebuie să se modeleze în consecință. Acceptăm că nu înseamnă nu. Evităm orice avansuri nesolicitate. Și mai ales, nu ne simțim ofensați dacă (surpriză!) partenerul nostru vrea să danseze și atât.
În opoziție cu punctul de mai sus, trebuie să acceptăm că dansul redefinește zonele de confort. Odată ce venim la un curs de dans, o facem asumat. Ne vom ține de mână cu străini. Vom îmbrățișa străini. Ne vom trezi că necunoscuți ne zâmbesc (surpriză din nou!). Spațiul nostru personal o să fie redus la câțiva centrimetri, dacă avem noroc. Ocazional ne vom călca pe picioare. Din când în când un cot va zbura periculos de aproape de nasul cuiva.
Am lăsat cel mai ”sensibil” punct la final. Știm, toți suntem oameni educați iar săpunul și deodorantul nu mai ascund de mult secrete pentru nici unul din noi. Atât că ringul de dans tinde să redefinească și normele de igienă. În primul rând, petrecem o parte semnificativă de timp extrem de aproape unul de celălalt. În plus, deși inArt STUDIO oferă un spațiu generos la dispoziție, rămâne un loc închis. Iar în acest context, mirosurile au tendința să se accentueze. Fie că vorbim de Chanel no. 5 sau shaorma cu de toate de la prânz, de la un punct încolo, tot ce miroase devine apăsător.
Ringul de dans e o lume complexă. Oricât ne-am strădui, probabil nu vom putea acoperi toate scenariile posibile. Din fericire, avem cuvintele la dispoziție și ne place enorm să stăm la povești. Așa că vă încurajăm, din nou, să ne întrebați, indiferent de ce îndoieli ați avea. Suntem aici să oferim răspunsuri sau să le găsim împreună, nu să judecăm pe alții. Iar la final de zi, nu există întrebări stupide, doar răspunsuri incomplete.