Despre self-care și ...credite

Într-un articol anterior povesteam despre egoismul sănătos. În continuarea discuției despre priorități, vă propunem astăzi un subiect de gândire. Majoritatea avem un obiect sau o pasiune la care ținem și în care investim resurse. Poate fi mașina, apartamentul sau pot fi lucruri mai abstracte precum jobul, călătoriile sau gătitul. Indiferent că sunt pasiuni sau pur și simplu obiective pe termen lung, acestea ne consumă timp și bani. Așa că azi vă invităm să bugetați. Să faceți un calcul superficial și să vedeți cât efort investiți în acele lucruri. Iar apoi să aplicați aceeași aritmetică când vine vorba de investițiile în propriul corp.

Ca oameni, suntem în permanență la aproximativ cinci minute distanță de moarte. Cam atât e în medie durata de timp cât un om poate supraviețui fără să respire. Faptul că nu picăm ca muștele se datorează în mare parte corpului nostru. Un corp care își ”amintește” să respire, să ne producă substanțe vitale și să ne proteje de factori externi. Toate acestea în timp ce duce povara exceselor și neglijenței la care îl supunem. Sună brutal? Aruncați un ochi la ecuația de mai sus. Mulți dintre noi o să constate cu surprindere că investiția în mașina personală depășește cu mult investiția în propriul corp. Cu o diferență sensibilă: bunurile materiale pot fi reparate sau înlocuite. Corpul nostru în schimb e unul singur.

În ultimii ani asistăm la o adevărată revoluție în self-care. Suntem asaltați de reclame, rețelele sociale sunt pline de poze ”zen”. Din toate direcțille suntem îndemnați să fim ”mindful”. Marea problemă cu mesajele respective este că aduc la statutul de lux o nevoie de bază. Ori lucrurile ar trebui să stea exact pe dos. Grija față noi ar trebui să stea în centrul preocupărilor noastre, nu undeva la coadă, după zeci de alte lucruri. Iar acestă grijă ar trebui să se manifeste mult mai profund. O lumânare parfumată și muzică zen în fundal au un efect minim. În esență, self-care-ul e neplăcut și ”murdar”. Implică disciplină, control și o sumă de mici decizii conștiente repetate până când ne intră in reflex. Self care de calitate înseamnă odihnă, nutriție, sport, relaxare. Nu ocazional, când ne aducem aminte, ci constant.

Cum împăcăm teoria de mai sus cu realitatea? Greu 😊. În momentul în care citiți acest articol, mulți dintre voi sunteți probabil deja în punctul în care ”trăiți pe credit”. Vă simțiți obosiți, poate luptați să scăpați de kilogramele în plus sau poate pur și simplu aveți nevoie de tonifiere. Oricum ar fi, sunteți în faza în care corpul mârâie pe fundal ”așa nu se mai poate”. Așa că decideți să faceți ceva. Doar că nu prea știți ce. Mulți veți pica probabil într-o nouă extremă. Aceea în care vă bombardați corpul cu programe de exerciții. Vă înscrieți la trei clase de yoga, deveniți client fidel la sala de forță și înlocuiți cina cu aerobic. Într-un caz fericiți oboseala vă va face să renunțati. Într-un scenariu mai puțin plăcut, vă veți răni și veți regresa mai mult. Extremele sunt în general dăunătoare. Când vine vorba de propriul corp, ele pot fi de-a dreptul nocive. Schimbările reale se fac încet, nu sub forma unei explozii de moment.

Dacă este să alegeți să faceți azi ceva pentru voi, începeți cu odihna. Înainte să vă asaltați trupul cu work-out-uri și schimbări majore în dietă, dați-i timp să își revină. Monitorizați-vă somnul și nivelul de hidratare. Introduceți gradual elemente noi: un fruct pe zi; o salată în locul merdenelei de la prânz. Oferiți-vă timp pentru a asimila schimbarea. Avem nevoie de 30-90 de zile pentru ca un obicei nou să se transforme în reflex. Iar efectele pozitive se văd încet. Este de altfel motivul pentru care majoritatea programelor de ”transformare” eșuează. Suntem condiționați să cerem un efect maxim cu efort minim. Dar adevărata schimbare nu funcționează așa. Repet, self-care-ul este uneori murdar și lipsit de satisfacții pe termen scurt.

Ajungem în punctul în care decidem să introducem și sportul. Și aici, răbdarea e cheia. Continuând mentafora anterioară, nu ați visa să vă porniți mașina în viteza a patra. De ce ați face acest lucru cu propriul corp?

Când vine vorba de exerciții de fitness, sustenabilitatea pe termen lung este condiționată de câteva aspecte. Un program de exerciții trebuie să se adapteze atât la propriul vostru corp, cât și la programul vostru. Este contraproductiv să vă înhămați la un program care necesită prea mult echipament de fitness sau are portabilitate limitată. În plus, este recomandabil să ”restartăm” întregul corp încet. Accentul constant pe o singură grupă musculară nu este benefic. Iar aici intervin antrenamentele funcționale.

La origine functional training-ul era folosit în reabilitarea pacienților cu probleme de mobilitate. În timp, accentul a trecut pe conduită preventivă. În momentul de față, antrenamentele funcționale sunt folosite la scară largă pentru creșterea agilității, mobilității și îmbunătățirea funcțiilor cardiovasculare. Fiind antrenamente low-impact, ele nu suprasolicită corpul, reducând astfel riscul accidentelor. Acest lucru le face ideale pentru începători și oferă avantajul adăugat al echipamentului minim și portabilității.

Sunt o parte din motivele pentru care am decis să includem acest tip de antrenamente în oferta inArt STUDIO Timișoara. A rezultat programul #getFIT. Întreaga noastră filosofie se bazează pe grijă. Avem grijă de noi, avem grijă de corpul nostru, avem grijă de cei din jur. Și ne ajutăm reciproc să devenim mai buni. Antrenamentele de FIT Bands și Animal Flow au venit să umple un gol. Ca dansatori ne solicităm corpul mai mult decât media. Depunem efort, pierdem nopțile, cădem în capcana exceselor. Prin programul #getFIT încercăm să dăm corpului nostru ceva înapoi. Îi oferim resusele necesare ca să ne permită să dansăm cu la fel de mult entuziasm mulți ani de-acum încolo. Iar prin antrenamentele de grup ne oferim un pretext în plus să fim împreună și să ne motivăm reciproc.

Trăim pe credit. Zi de zi, suntem nevoiți să ne solicităm corpul, fizic și intelectual. Este o linie de credit generoasă. Trupurile noastre ne îndură excesele ani de zile fără să comenteze. Iar apoi vine momentul plății. Dacă avem noroc, vom reacționa la timp la ”avertismentele” trimise de trupurile noastre. Vom face schimbări și vom echilibra scorul. Sau le vom ignora și ne vom trezi falimentari. Este o metaforă dureroasă, știu. Dar e una necesară. Așa că vă invit să profităm de ploaie și să ne analizăm puțin viețile. Să ne întrebăm dacă într-adevăr facem suficient pentru noi. Iar dacă răspunsul este unul negativ, să luăm măsuri. Este o călătorie dificilă, dar una la care nu vă veți înhăma singuri. La inArt STUDIO evoluăm împreună. Încet, cu empatie și considerație față de situațiile individuale. Vă așteptăm să ni vă alăturați.