Una dintre întrebările pe care le primim în mod repetat se referă, previzibil, la numele școlii. De ce Salsa Addicted? În DEX, adicția este definită drept ”dependența față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor”. Prin alte locuri scrie că “adicția este o tulburare caracterizată prin angajarea într-un anumit tip de comportament în mod repetat și fără control, în ciuda consecintelor negative.” (sursa)
Denumirea de Salsa Addicted a fost o decizie asumată, în ciuda conotației ușor negative. Cei care frecventează cursuri de dans la inArt STUDIO Timișoara știu deja că punem preț pe o abordare directă, sinceră. Iar ”adicție” reflectă cel mai bine percepția noastră asupra dansului.
Dansul depășește cu mult granițele unei activități fizice. Este un sport pentru creier și suflet, dar și un exercițiu social. Iar beneficiul se simte simultan pe toate aceste planuri. Când dansăm, ne angajăm toți mușchii corpului. Ajungem să ne descoperim resurse noi cu fiecare curs. Mișcări care la început țineau de domeniul SF-ului ajung treptat să se încorporeze în rutina noastră. Uneori până în punctul în care ne trezim dansând spontan pe stradă :P.
În articolul precedent menționam deja în treacăt ”partea nevăzută a dansului”. E vorba despre acele pierderi și oportunități ratate care vin la pachet cu orice pasiune. La prima vedere, a învăța să dansezi este o experiență menită să ne îmbogățească. Dar orice câștig vine cu un preț.
Realist vorbind, dansul alienează la fel de mult pe cât apropie. Ne lărgim orizontul, socializăm, comunicarea noastră devine mai versatilă. Iar concomitent constatăm că vechiile anturaje nu ni se mai potrivesc la fel de bine. Orice interacțiune nelegată de dans devine o analiză cost beneficiu. Sfârșim prin a ne distanța, întâi subtil și plini de remușcare, apoi tot mai des și cu mai multă convingere. Oamenii de care ne simțeam apropiați înainte cad într-un con de umbră. Nu există dansator care să nu aibă măcar câteva astfel de povești amare: prietenii și relații destrămate, evenimente ratate, reproșuri și certuri. Asemenea situații ne fac să ne simțim vinovați și vulnerabili.
Iar dacă tot am intrat in sfera subiectelor tabu, ar fi un moment bun să menționăm și etichetele. Din păcate, dansul încă naște asocieri nedrepte și deloc flatante: bărbații care învață să danseze merg ”la agățat”, o femeie cu un body movement mai îndrăzneț va fi catalogată rapid drept ”ușoară”. La nivel social încă se mai observă o tendință crescută de a sexualiza dansul. Pare de neconceput că doi adulți pot să danseze împreună doar pentru că e o activitate distractivă. Că doi oameni pot experimenta o conexiune spontană și o stare de bine complet independentă de atracția fizică. Sunt genul de etichete care, deși infirmate rapid de realitate, crează o presiune în plus. Și nu toți oamenii îi rezistă.
Factorilor externi se adaugă și presiunea pe care o punem singuri asupra noastră. Ca adulți ne simțim cumva obligați să producem rezultate, cât mai eficient și mai rapid. Iar când calea rapidă nu are efectul scontat, o percepem ca un eșec personal. În dans, mai mult decâ în altă parte, o asemenea abordare este contraproductivă. Nu degeaba unul din laitmotivele instructorilor de la inArt STUDIO Timișoara este ”nu te grăbi”. E refrenul pe care încep și se termină majoritatea orelor de începători, iar conotațiile sale sunt mult mai profunde. Dincolo de ”calcă-ți toți pașii”, mesajul pe care încercăm să îl transmitem transcede sfera dansului: performanța cere răbdare și practică. Spuneam mai devreme că dansul este un sport pentru creier. Este un exercițiu care implică în egală măsură învățare și uitare. Iar uneori, a uita tot ceea ce societatea ne-a programat să credem devine cea mai mare provocare.
Revenind la denumirea școlii, da, dansul este o adicție. Suntem dependenți de eliberarea de dopamina, oxytocina, serotonina și endorfine (DOSE), avem nevoie de starea de libertate pe care ringul ne-o oferă. Dar plătim prețul și o facem conștient.
Recent activitatea la Salsa Addicted a suferit schimbări. Da, dansăm în continuare. Responsabil, cu masca pe față și la doi metri distanță. Nu e ideal, dar ne adaptăm, din drag față de pasiunea noastră și oamenii care ne înconjoară. În această notă, vă propunem un exercițiu de gândire.