Club de salsa în Timișoara

D”e ce dansezi?”. Aproape că nu există dansator care să nu se fi lovit, într-un moment sau altul, de această întrebare. Iar răspunsul ar fi mult mai ușor de oferit dacă în spatele ei nu s-ar citi o ușoară tentă acuzatoare. De cele mai multe ori ”de ce dansezi?” vine cu o întreagă încărcătură de reproșuri nerostite. ”De ce îți petreci atâta timp la cursuri de dans?”; ”De ce investești atât de mulți bani în lecții private de dans și festivaluri?”; ”De ce preferi o școlă de salsa în defavoarea noastră? ”. Este una din părțile nevăzute ale acestei pasiuni, o realitate de care se vorbește prea puțin.

Pe site-ul Salsa Addicted scriem aproape exclusiv despre partea frumoasă a vieții de dansator. Povestim despre dansuri latino, oameni faini și evenimente. Ne axăm pe ele pentru că acestea sunt lucrurile care ne atrag iar și iar spre această pasiune. Azi încercăm să întregim perspectiva și să oferim un răspuns parțial întrebării de mai sus. Ce ne atrage spre dans, în Timișoara și oriunde în lume? Și de diferă lumea dansului atât de fundamental de cea a cluburilor sportive?

Înainte să fie comunicarea scrisă, a fost mișcarea – o uniune temporară între oameni ce transcendea timpul și barierele sociale. Timp de secole, dansul a fost o parte integrantă a societății. Educația oricărui ”om de vază” includea și lecții private de dans iar domnișoarele își făceau debutul cu un vals. Asta nu înseamnă că dansul era o preocupare rezervată elitelor. La un anumit nivel, fiecare pătură socială sau cultură a asimilat această formă de exprimare si a individualizat-o. În unele sate africane, dansul și religia au evoluat împreună, iar acest mix s-a propagat peste ocean. De-a lungul timpului, din el au evoluat dansuri latino: salsa, bachata, cha cha cha și multe altele.

Ce este important de reținut din această evoluție e că dansul a jucat aproape întotdeauna un rol predominant social. Elementul sportiv, deși existent, a rămas în umbră. Oamenii trec pragul unui clubul de dans pentru a se cunoaște, pentru a socializa și pentru a evada de realitate. Ringul de dans oferă, în ciuda aparenței strălucitoare și exclusiviste, un mediu dominat de toleranță și acceptare. Este locul unde oamenii pot fi liberi, uniți de pasiunea pentru dans. În școala de dans diferențele între păturile sociale dispar.

Dintre toate formele de artă, dansul reușește să îmbine cel mai unitar mintea și corpul. Ca oameni, avem nevoie de o formă de defulare. Zi de zi experimentăm zeci de trăiri, unele negative. Iar dansul, prin însăși natura lui, se hrănește din emoție. Dincolo de pași și tehnică, ceea ce individualizează stilul fiecărui dansator sunt trăirile sale. Iar când aceste trăiri iau forma pașilor de dans, se întâmplă ceva magic. Bachata, kizomba, cha cha cha sau salsa, deși diferite ca stil, au în esență aceeași finalitate; toate au capacitatea de a lua o emoție negativă și de a o transforma în ceva frumos. Dansând, avem libertatea de a fi noi, furioși, triști sau fericiți. Iar târziu, când se sting luminile în „dance studio”, ne regăsim o idee mai echilibrați și stăpâni pe emoțiile noastre.

Dar impactul dansului nu se oprește la indivizi. Ca dansatori, spațiul nostru este rar limitat la cursuri de dans sau la clubul de dans. Aproape toți avem o poveste cu salsa și bachata răsunând târziu pe o stradă și doi oameni luându-se la dans. În asemenea momente, tot spațiul din jurul nostru se schimbă. Când dansezi, cel mai prăfuit club și cel mai mizer colț de stradă dobândesc o poezie aparte. Pasiunea pentru dans ne subjugă și transformă locul în care ne miscăm, făcându-l și mai frumos.

Cei mai importanți rămân însă oamenii. Am spus deja că dansul este incluziv. Pare un lucru greu de crezut, privit din afară. Să treci pargul unei școli de dans, ca începător, poate fi puțin intimidant. Pentru mulți, granițele dintre social dance și cursurile de dans sportiv nu sunt clar definite în acel moment. Cădem astfel în capcana competitivității și a lui ”nu sunt suficient de bun”. Ne simțim judecați și catalogați. Unii se reorientează spre lecții private, alții se lasă cu totul. Adevărul e că în social dancing etichetele nu își găsesc locul. Oamenii care își cultivă o pasiune din dans dezvoltă simultan o empatie crescută față de tot ce e diferit. Puține activități răstoarnă prejudecățile mai rapid decât dansul. Întelegem că orice om este, dincolo de nivel și talent, o permanentă sursă de inspirație. Știm că un începător are același potențial să ne învețe lucruri noi ca un avansat. Și știm că orice dans, în Timișoara sau oriunde în lume, este o oportunitate de a cunoaște noi oameni faini.

Vorbeam la început despre realitățile mai puțin plăcute ale dansului. Una din ele este că la un anumit nivel dansul izolează. Că ne place sau nu, această formă de artă a pierdut mult teren în ultimele decenii. Dacă în trecut dansul făcea parte din ”repertoriul” oricărui intelectual, recent a ajuns să fie asimilat mai mult cluburilor sportive. Intenția din spate s-a pierdut. Mulți dintre noi ne-am împăcat mult prea repede cu ideea greșită că dansul este rezervat unor elite. Unii văd în participarea la dans și cursuri o formă de manierism. Nimic mai greșit.

La Salsa Addicted încercăm să readucem dansul în rolul său de liant social. Suntem o școală de salsa, dar ambițiile noastre nu se opresc la predat. Prin salsa, bachata, kizomba sau lecții private de dans ne propunem ceva mult mai ambițios. Dorim să reînvățăm oamenii să socializeze, într-o perioadă în care suntem mai conectați și mai singuri ca niciodată. La cursurile de dans sportiv primează tehnica; aici încearcăm să oferim oricărui om un spațiu unde poate exprima, indiferent de pregătire sau talent nativ. Ne leagă pasiunea pentru salsa și bachata, dar mai presus de toate ne leagă încrederea în oameni. Știm că în spatele fiecărui ”antitalent cu două picioare stângi” se ascund zeci de povești. Acestea îl individualizează ca om și merită scoase la lumină prin dans. Prin cursuri și evenimente de tot felul, încercăm să oferim tuturor o platformă prin care să ne redescoperim.

Și totuși, de ce dansăm? Pentru că dansul ne oferă ceva ce nicio altă activite sau interacțiune nu ne pot da. Ne permite să fim noi, cu calități și defecte, în cea mai asumată și mai autentică formă.