Când decidem să ne apucăm de cursuri de dans, puțini o facem din pasiune pentru un anumit stil. Suntem la început, când diferențele între salsa, bachata, kizomba sau cha cha cha sunt încă vagi. Alte argumente cântăresc mult mai mult. Oamenii pe care deja îi cunoaștem, ofertele de cursuri disponibile la un moment dat și... muzica. Alegem uneori salsa sau bachata pentru că ceva din noi rezonează cu melodiile. Sau pentru că am fost deja expuși la ele. Muzica ne atrage în sala de dans, devine un prim aliat într-un univers nou, încă plin de necunoscute.
În ”Sing you home”, Jodi Picoult creează o întreagă poveste în jurul ideii că orice viață poate fi rezumată într-un playlist:
Ca dansatori, tindem să punem la început semnul egal între muzicalitate și sensibilitate. Și totuși, cele două, deși complementare, diferă.
Muzicalitatea ne ghidează mișcările. Ne duce dansul la alt nivel prin felul în care pășim, prindem ritmul sau accentele. Dar sensibilitatea, odată exprimată, oferă un alt fel de profunzime. Ce simțim în raport cu o melodie ne influențează expresia feței, nivelul de energie pe care îl punem într-un dans, chiar și relația cu partenerul de dans. Iar când combinăm cele două, pot ieși lucruri minunate.
Vă invităm să explorați puțin aceste oportunități. Alegeți o melodie, oricare. Puneți-o pe repeat. Și analizați ceea ce simțiți în raport cu ea. Apoi dansați. Indiferenți, de data aceasta, la ritm, pași sau tehnică. Scrieți-vă povestea. Iar apoi, dacă vreți, împărtășiți-o cu noi pe ringul de dans.