Am pățit-o cu toții la un moment dat. Ne intersectăm cu un lead sau o follow la un party. Aflăm ”la bere” că persoana respectivă are o reputație de dansator bun. Pândim momentul, lansăm invitația. Anticipăm un dans de excepție. Dar când ajungem pe ring, experiența se dovedește a fi... dezamăgitoare.
Ce înseamnă un dansator bun? Am fi tentați să echivalăm această etichetă cu experiența. Sau nivelul de complexitate al figurilor, sau portofoliul de evenimente la care o persoană a participat. Uneori ne lăsăm seduși de ”zgomot” și ajungem să punem semnul egal între marketing și talent. Asociem involuntar oamenii care își construiesc un întreg brand în jurul identității lor de dansator cu talentul. Vedem pe cineva că postează aproape zilnic filmări și poze de la evenimente și tragem concluzia că dansatorul respectiv este bun.
Evoluția noastră ca dansatori este rareori liniară. Se aseamănă mai degrabă cu un grafic de tip ”munți și văi” unde perioadelor de creștere le succed perioade de platou sau chiar de involuție.
Cum preîntâmpinăm perioadele de platou sau de regresie? Revenind iar și iar la baze. Știm, devenim repetitivi. La inArt STUDIO aproape că nu există curs de dans în care bazele solide să fie menționate, într-un context sau altul. Vă încurajăm periodic să ”veniți în vizită” la cursurile de începători. Vă sugerăm, mai mult sau mai puțin voalat, să vă revizuiți tehnica de bază. E modul nostru de a vă proteja, cât putem, de frustrări mai mari.