În urmă cu doi ani, vă propuneam un subiect de discuție – de ce dansăm. Vorbeam atunci despre conexiune, despre dansul ca liant social. Azi completăm acea perspectivă cu o nouă dimensiune – ce dansăm de fapt? Cât din dansul nostru reflectă o identitate globală și una individuală? Și mai ales, cum le reconciliem pe cele două pe muzică?
Răspuns pe scurt – salsa. Sau bachata, sau kizomba. Ne mulțumim cu acest răspuns. Devenim activi în scena locală de dans, ne asumăm tot mai mult identitatea noastră de salseros sau salsersa. Până într-o seară, când dansăm cu un străin și ne trezim pe nepusă masă cu întrebarea ”On1 sau On2?”. Și brusc lucrurile se complică. Aflăm că salsa pe care o dansăm noi este una... din multe. Așa ajungem la întrebarea ”ce dansăm de fapt?”.
Ca orice artă și dansul a fost teoretizat și clasificat de-a lungul anilor. Astfel s-au popularizat diferite stiluri, care țin cont de locul de origine (New York Style, LA Style, Cuban) sau ”break-ul” din dans (ON1 sau ON2). Dacă privim salsa din perspectiva ”scenei” unde se desfășoară, identificăm relativ rapid diferențe majore între studio dancing, street salsa, sau coregrafiile regizate din show-uri. În spaniolă s-au încetățenit chiar termeni diferiți pentru a diferenția între bailador (social dancer) și bailarin (dansator profesionalist). Lucrurile se nuanțează mai mult pe măsură ce pătrundem mai adânc în scena dansului. Vom constata că dansatorii a două școli de dans care promovează același stil și subclasificare vor avea totuși tehnici diferite. De ce?
Kinetopia
În cartea ei ”Salsa World – A Global Dance in Local Contexts” Sydney Hutchinson abordează dansul dintr-o perspectivă globală. Identifică diferențele între salsa dansată în diverse zone și propune o teorie nouă: dansul este rezultat al interacțiunii cu un spațiu. Pentru prima dată în teoria dansului apare astfel termenul de kinetopie – modelarea unui stil de dans prin interacțiuni locale. Practic, un dans adoptat la scară globală se va mula mereu, la un anumit nivel, pe ”moștenirea locală”. I se vor adauga influențe, interpretări. Un dans va fi complicat sau simplificat în funcție de ceea ce suntem obișnuiți să dansăm. Va deveni mai spontan sau mai regizat și datorită moștenirii noastre culturale. Iar în cursul acestui proces, un dans adoptat la nivel global va deveni oglindirea unei identități locale.
Am stabilit deja că dansul este un fenomen global cu influențe locale. Pe de altă parte, nimeni nu își dorește să fie doar o parte dintr-un întreg. Pe măsură ce dansăm, căutăm tot mai mult să imprimăm dansului nostru o fărâmă din noi. Cum ajungem la asta?