Identități în dans – kinetopia

În urmă cu doi ani, vă propuneam un subiect de discuție – de ce dansăm. Vorbeam atunci despre conexiune, despre dansul ca liant social. Azi completăm acea perspectivă cu o nouă dimensiune – ce dansăm de fapt? Cât din dansul nostru reflectă o identitate globală și una individuală? Și mai ales, cum le reconciliem pe cele două pe muzică?

Ce dansăm?

Răspuns pe scurt – salsa. Sau bachata, sau kizomba. Ne mulțumim cu acest răspuns. Devenim activi în scena locală de dans, ne asumăm tot mai mult identitatea noastră de salseros sau salsersa. Până într-o seară, când dansăm cu un străin și ne trezim pe nepusă masă cu întrebarea ”On1 sau On2?”. Și brusc lucrurile se complică. Aflăm că salsa pe care o dansăm noi este una... din multe. Așa ajungem la întrebarea ”ce dansăm de fapt?”.

Salsa – clasificări

Ca orice artă și dansul a fost teoretizat și clasificat de-a lungul anilor. Astfel s-au popularizat diferite stiluri, care țin cont de locul de origine (New York Style, LA Style, Cuban) sau ”break-ul” din dans (ON1 sau ON2). Dacă privim salsa din perspectiva ”scenei” unde se desfășoară, identificăm relativ rapid diferențe majore între studio dancing, street salsa, sau coregrafiile regizate din show-uri. În spaniolă s-au încetățenit chiar termeni diferiți pentru a diferenția între bailador (social dancer) și bailarin (dansator profesionalist). Lucrurile se nuanțează mai mult pe măsură ce pătrundem mai adânc în scena dansului. Vom constata că dansatorii a două școli de dans care promovează același stil și subclasificare vor avea totuși tehnici diferite. De ce?

Kinetopia

În cartea ei ”Salsa World – A Global Dance in Local Contexts” Sydney Hutchinson abordează dansul dintr-o perspectivă globală. Identifică diferențele între salsa dansată în diverse zone și propune o teorie nouă: dansul este rezultat al interacțiunii cu un spațiu. Pentru prima dată în teoria dansului apare astfel termenul de kinetopie – modelarea unui stil de dans prin interacțiuni locale. Practic, un dans adoptat la scară globală se va mula mereu, la un anumit nivel, pe ”moștenirea locală”. I se vor adauga influențe, interpretări. Un dans va fi complicat sau simplificat în funcție de ceea ce suntem obișnuiți să dansăm. Va deveni mai spontan sau mai regizat și datorită moștenirii noastre culturale. Iar în cursul acestui proces, un dans adoptat la nivel global va deveni oglindirea unei identități locale.

Este un proces în care suntem în egală măsură pioni și promotori. Pioni – pentru că la începutul călătoriei noastre de dansatori preluăm un dans deja marcat de influențe locale. Devenim astfel mesagerii unui stil deja modelat de instructorii noștri și de scena de dans locală. Promovăm și popularizăm acest stil prin participarea la evenimente globale – festivaluri, congrese. În paralel, ”receptăm” și integrăm alte interpretări.

În ultimele decenii, evoluția tehnologică a facilitat enorm propagarea unor interpretări locale și integrarea lor în alte interpretări locale. Găsim o filmare care ne place. Culegem elemente din repertoriul altui dansator aflat la mii de kilometri distanță. Le integrăm cu ceea ce știm deja. Dăm ceea ce știm mai departe, inspirăm poate, influențăm. Și astfel devenim, încet, încet, promotorii unei versiuni ușor modificate a ceea ce am învățat.

Identități individuale în dans

Am stabilit deja că dansul este un fenomen global cu influențe locale. Pe de altă parte, nimeni nu își dorește să fie doar o parte dintr-un întreg. Pe măsură ce dansăm, căutăm tot mai mult să imprimăm dansului nostru o fărâmă din noi. Cum ajungem la asta?

La un anumit nivel, deja am ajuns. Când decidem să ne înscriem la un curs de dans, o facem de cele mai multe ori empiric. Alegem un dans pentru că ne place, fără să urmărim neapărat apartenența la un curent. Iar acel ”ne place” deja este un prim pas în construirea unei identități propri. Scena locală căreia alegem să ne alăturăm ne reflectă la un anumit nivel preferințele. Influențele pe care decidem să le preluăm pe drum și noțiunile pe care le abandonăm servesc aceluiași scop. În timp, în mintea noastră se construiește o imagine. Cea a unui dansatori ideal, din punctul nostru de vedere. Și conștient sau nu, toate deciziile noastre, toate figurile sau abordările pe care le includem în repertoriul nostru vor viza apropierea de acea imagine.

În momentul în care ne punem în mod conștient problema identității noastre în dans, suntem de fapt deja la jumătatea drumului. Identitatea noastră este parțial conturată. Acum, mai trebuie doar să o rafinăm. Să ne analizăm o idee mai critic repertoriul, să identificăm ce dorim să transmitem și cum putem să facem asta. Să cerem feed-back și ajutor. Să ne jucăm cu regulile. Să le încălcăm, pe alocuri. Nu tot ce învățăm merită păstrat. Nu tot ce ni se spune merită reținut. Da, drumul nostru către un stil individual implică în primul rând cunoașterea regulilor. Pasiunea noastră față de dans se amplifică prin cultivarea unui sentiment de apartenență la o comunitate globală. Dar odată ce suntem acolo, următorul pas este renunțarea la tot ce nu ni se potrivește. Înțelegerea faptului că un stil de dans nu este scris în piatră. Că normele evoluează. Și că avem posibilitatea să ne scriem propria pagină în această evoluție, experimentând puțin.