2021 – retrospectiva unui an câștigat
December 28, 2021
Identități în dans – kinetopia
June 13, 2022Feed-back-ul în dans
cum îi oferim?
Recent la cursurile Salsa Addicted am propus o nouă abordare: învățarea bazată pe feed-back reciproc. Practic, încercăm să gândim dansul împreună. Ne ajustăm stilul individual nu pentru că ”așa trebuie” ci pentru că suntem receptivi la nevoile partenerului nostru.
Abordarea de mai sus nu e neapărat nouă. Toate domeniile de activitate se bazează, la un anumit nivel, pe feed-back-ul primit de clienți. Asta le permite să se adapteze la nevoi actuale, să remedieze eventuale erori și per ansamblu să transforme experiența într-una mai plăcută. Una pe care ne dorim să o repetăm. În dans, ”clientul nostru cel mai important” este partenerul. El ar trebui să fie pe primul loc, înainte de muzică, de tehnică, de ritm. În mod firesc, feed-back-ul lui ar trebui să primeze. Atât că dansul, ca orice ”limbaj” vine cu anumite norme. Iar prima ”regulă nescrisă” ne spune tocmai opusul: nu ne corectăm partenerul de dans. Cum reconciliem cele două perspective?
Corecție versus feed-back
Semantica întâi 😊. O corecție implică din start acțiunea de a îndrepta o greșeală . Automat presupunem că există o greșeală ce trebuie corectată. Și că aceasta aparține partenerului. Practic, o corecție implică, la un anumit nivel, un transfer de responsabilitate. ”Tu greșești, eu fac bine”. Și prin extensie, un raport inegal de putere. Partenerul care corectează se plasează pe un plan superior, partenerul care este corectat este retrogradat într-un plan inferior. Asta deși, în teorie, în dans suntem egali în drepturi și responsabilități.
Puțin în opoziție, un feed-back acoperă atât critica, dar și lauda. Tradus ad-literam, feed-back înseamnă părere. Iar părerile sunt subiective. Atunci când oferim un feed-back, o facem conștienți că oferim o perspectivă nu neapărat completă sau universal valabilă. Nu mai transferăm responsabilitatea, îi dăm partenerului posibilitatea de a acționa, de a reacționa la ce îi spunem.
Dar cum diferențiem aceste noțiuni în dialogul dintre dansatori? În fond, ceea ce noi vedem ca un feed-back constructiv, ar putea fi perceput de partener drept o critică. Câteva sugestii în acest sens mai jos.
Cum oferim un feed-back la cursurile de dans
Cu accent pe ”cursurile de dans” 😊. Da, feed-back-ul este rezervat cursurilor, excepție cazul în care partenerul ni-l cere în mod direct. Party-urile sau alte evenimente conexe nu sunt cadrul potrivit pentru a ne exprima o părere. Lumea vine să se simtă bine, să ”evadeze” dintr-un cadru formal, să fie spontană. Lipsesc de-o potrivă dispoziția de a asculta o sugestie, dar și cadrul pentru a reacționa la ea în mod corespunzător.
Revenim la cursuri. Cum transformăm dialogul între partneri într-o experiență plăcută de ambele părți?
Ne ferim de ”adevăruri absolute”
Experiența dansului este diferită în funcție de fiecare persoană. Ca dansatori, dezvoltăm în timp preferințe față de anumite stiluri de leading sau following. Unii agreează spontaneitatea, leading-ul smooth, lejeritatea. Alți dansatori rezonează mai bine cu precizia, claritatea. Toate aceste preferințe sunt perfect valide. Important este să acceptăm că o tehnică sau un stil nepotrivite pentru noi pot fi exact ce trebuie pentru alt dansator. De aici și subiectivitatea dansului. Nu există abordări greșite, doar abordări care ne plac mai mult (sau nu).
Important este ca acest lucru să fie reflectat în dialogul nostru. ”Simt că”, ”Cred că”, ”Prefer să” ajută la transmiterea unui mesaj, fără a face partenerul responsabil. Aceste exprimări susțin și caracterul subiectiv al dansului și, la un anumit nivel, ne protejează partenerul. Învățarea bazată pe feed-back nu exclude adaptarea, din contră, o susține. Ca dansatori încercăm să ne ajustăm în permanență la persoana cu care interacționăm.
În opoziție, este recomandabil să evităm cam tot ce începe cu ”tu (nu)...”. Un feed-back este o părere, o părere ne aparține.
Claritatea
”Simt că ceva nu e bine” este un feed-back. Unul semi-inutil. Poate că partenerul nostru este receptiv și vom găsi împreună problema, iar mai apoi soluția. Dar este la fel de posibil să ne ”pierdem” partenerul și doar să creăm frustrare. Pentru a formula o părere, trebuie în primul rând să adoptăm o poziție față de ceva. Acel ”ceva” trebuie identificat. Și ajungem din nou la responsabilitate. Ne dorim ca partenerul să reacționeze. Dar pentru a genera reacția pe care ne-o dorim, este necesar să oferim cât mai mult context. Să analizăm puțin o figură. Să ne clarificăm ”noi cu noi” ce nu funcționează. Iar abia apoi să intrăm în dialog.
Ne ferim de ”adevăruri absolute”
Empatia
La cursurile de dans, ajungem, în timp, să ne cunoaștem unii pe alții. Ne știm tehnica, punctele slabe, nivelul aproximativ de experiență în dans. Toate aceste informații pot fi folosite pentru a oferi un feed-back echilibrat.
”Simt că aici ar fi mers două piruete” este o părere validă. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem, înainte să verbalizăm această idee este ”are partenerul meu posibilitatea de a reacționa?”. Dacă știm clar că lead-ul nostru este încă la început și nu are baza tehnică necesară, poate e mai bine să tăcem. Chiar dacă ar fi mers trei piruete :P. În cazul în care nu ne cunoaștem partenerul atât de bine, soluția cea mai la îndemână este, mereu, să îl întrebăm. Calibrăm așteptările, stabilim limitele.
În aceeși notă, este bine să rămânem deschiși la posibilitatea că, cu toată bunăvoința, un partener nu va putea pune în aplicare un feed-back. Nu imediat, cel puțin. Rezultatele valoroase nu apar peste noapte. Important e să reținem că orice încercare eșuată este totuși un pas înainte. Ne aduce mai aproape de ceea ce ne dorim, ne învață o lecție. Și ne ajută să evoluăm împreună.
Reciprocitatea
Nu oferim un feed-back dacă nu suntem dispuși să acceptăm unul. La SalsaAddicted, cuvântul de bază este ”colaborarea”. Lucrăm unul cu celălalt, iar asta merge în ambele sensuri și implică receptivitate de ambele părți.
Ocazional nu vom rezona cu o părere. Perfect valid. Dar simpla cunoaștere a acesteia ne dă deja o informație în plus. Aflăm nevoile partenerului nostru. Identificăm, poate, căi de a ne ajusta la el. Un feed-back expune, ocazional, vulnerabilități. Puncte slabe. Temeri. Sensuri diferite acordate aceluiași cuvânt. Putem învăța din toate. Și prin asta, putem să ne dezvoltăm abilitățile de comunicare atât ca dansatori, dar și ca oameni.
Zâmbetul
Dorim să ne ajutăm partenerul să evolueze. Pentru că odată cu el, evoluăm și noi. În dans suntem toți conectați la un anumit nivel. Iar această creștere colectivă este mult mai rapidă (și mai plăcută) când zâmbim. Când reușim să vedem efortul, nu eșecul. Când alegem să râdem de o încercare ratată în loc să ne supărăm.
Atunci când ne tratăm reciproc cu înțelegere, atunci când încurajăm, când susținem, ne relaxăm. Iar oamenii relaxați învață mai repede. Toată energia care în alt context este canalizată către frustrări și teamă poate fi redirecționată. Așa ajungem să creștem împreună. Cu zâmbetul pe buze.
Feed-back-ul în dans
Mulți dintre noi încă suntem blocați în mentalitatea ”instructorul predă, cursanții imită”. Așa că este cumva firesc să primim o abordare nouă cu o doză de scepticism. Sperăm că rezultatele care știm că vor urma vor atenua, măcar parțial, această reticență, dacă există.
Până la urmă, ce facem la cursuri imită destul de bine viața. Cele mai importante lecții nu urmează o programă, nu sunt scrise pe hârtie, nu sunt aplicabile tuturor. Învățăm când interacționăm cu alții. Când suntem deschiși, când cerem ajutorul. Când colaborăm. Când ne deschidem în fața celorlalți și acceptăm că cel mai frumos și de efect mod de a ne ajuta pe noi, este să-i ajutăm pe alții.