Când vorbim despre beneficiile dansului, cap de listă este faptul că ne obligă să fim prezenți. În asta constă magia și dificultatea lui. Indiferent că dansăm salsa, bachata sau kizomba, suntem nevoiți să fim acolo, mental și fizic. Ringul de dans ne fortează să lăsăm totul la o parte. Când muzica pornește, nu mai e loc de griji, emoții și drame existențiale. Lumea din jur este redusă la un decor în care evoluăm. În cele câteva minute cât durează un dans, suntem, noi, partenerul, muzica și atât.
Oricat de simplu ar părea, fără propriocepție nu am reuși să îndeplinim acțiuni uzuale. Nu am putea să trecem printr-un gol de ușă, să ne urcăm în mașină, să taiem o felie de pâine. La bază, propriocepția este o iluzie, deoarece creierul nostru se antepregăteste pentru ceea ce crede ca se va întampla. Și astfel nu ne izbim de tocul de la ușă; nu dăm cu capul în caroserie în drumul nostru spre cheile uitate în cotieră; nu ne tăiem degetele când ne e foame.
”Zgomotul” în care trăim ne îndepărtează de propria persoană. Zi de zi suntem supuși la zeci de stimuli concomintent. Gălăgia din trafic, conversațiile altora, mirosuri, decoruri încărcate. Toate acestea ne distrag și ne solicită nervos. Astfel trăim mai mult în exterior decat în înterior ceea ce este o pierdere de sine. Ne rămâne prea puțin timp să analizăm ce ni se întâmplă și de ce. În general revenim la sine abia când corpul ne cere acest lucru. Când o stare negativă ne obligă să ne supunem analizei. Chiar și atunci suntem tentați să ne tratăm cu superficialitate. ”E o zi proastă, trece”. Mult prea rar ne alocăm timp să simțim în mod conștient.
Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie să introducem două concepte noi: FOMO și JOMO. FOMO se referă la "fear of missing out" și este filosofia în baza căreia mulți dintre noi acționăm. Din teama de a rata ceva esențial, ajungem să facem multe lucruri, chiar sacrificând calitatea. FOMO este motivul pentru care stăm lipiți de telefon când cei dragi sunt la un pas distanță de noi. Și la un nivel mai profund, FOMO explică bună parte din stările negative cu care ne confruntăm zilnic. Din dorința de a le face pe toate, ajungem să nu ne mai bucurăm de nimic.
Abolirea zgomotului înseamna concentrarea simțurilor asupra unui singur subiect. Ca o dulce ironie, in dans, deși acționăm în continuare ca doi indivizi, formăm un tot. Un întreg ce simte muzica și o interpretează. Un întreg cu patru picioare, patru mâni și... două suflete. Când dansăm e vorba despre noi și în loc de FOMO, cultivăm JOMO. Pentru ca a dansa înseamna să fi prezent în tine, într-o formă mult mai completă. Ne concentrăm asupra unui întreg supus constant schimbării. Suntem alții, cu fiecare melodie nouă și cu fiecare partener nou. Și cu fiecare dans, perspectiva noastră asupra lumii devine puțin mai completă.
Ca să dansezi în pereche ai nevoie de al 6-lea simț. Fara proprioceptie, partenera ta de dans ar putea fi la fel de bine și un sac de cartofi. Dar cum ne dezvoltăm acest simț? Făcând alegeri și exersând.
La SalsaAddicted Timișoara nu avem prea multe reguli. Cultivăm libertatea individuală în limitele bunului-simț și acceptăm pe oricine, cu calități și defecte. Dar avem o recomandare la care ținem: fără telefoane la cursurile de dans. Timp de 50 de minute cât durează lecția vă încurajăm să fiți prezenți nu doar fizic ci și mental. Restul e...muzică.
Nu e ușor să privești un străin în ochi. Să ai încredere în el, să îți deschizi, prin mișcări, sufletul în fața lui. Partner work-ul ne obligă să fim vulnerabili. Dar vulnerabilitatea aceasta este forma supremă a curajului. Când dansăm, încetăm să ne mai ascundem. Așternem în fața noastră și în fața lumii întreaga noastră încărcătură emoțională. Nu mai avem posibilitatea să interpunem un ecran între noi și sentimentele noastre. Ocazional ajungem la revelații care s-ar putea să ne sperie. Din fericire, avem la îndemână cea mai frumoasă formă de defulare: dansul. O pasiune care transformă orice emoție în ceva frumos. Tristețile noastre, durerile, pierderile dar și bucuriile, toate au potențialul de a ieși la lumină într-o nouă formă. Una nemascată, autentică, eliberatoare.
La inArt STUDIO Timișoara învâțăm să dansăm. La final de zi, dansul poate fi o cale spre ceva mult mai profund. Dansul ne învață să fim prezenți. Și că din când în când, să pierzi înseamnă să câștigi. Dăm la o parte tot ce este în surplus, tot ce ne apasă sau ne îngrădește. Și astfel ajungem să ne apropiem mai mult de noi. Să ne redescoperim, într-o formă mult mai autentică.