Normele de conduita pe ringul de dans
May 31, 2021
Realități suprapuse
June 16, 2021Mentori, modele, anturaje în dans
– cum le găsim?
La cursul susținut vineri, Cătălina introducea o idee interesantă. Aceea că în dans nu există un adevăr absolut, nici ”mentorul perfect”. În paralel, Iulia ne propunea un subiect de studiu, prin menționarea unor conturi de Instagram care o inspiră. Fără să își dea seama, colegele noastre deschideau calea către un subiect mult mai vast. Ce înseamnă mentoring în dans și cum ne alegem mentorii? Cum diferențiem între ”ne place” și ”ne inspiră”? Și mai ales, cum ne găsim locul în lumea dansului?
Instructor, mentor, anturaj
Începem prin clarificarea unor noțiuni :). Toți cei care ne frecventați cursurile de salsa, bachata sau kizomba aveți mai mulți instructori. Sunt oamenii care vă învață tehnica de bază, cei care vă îndrumă pe parcursul călătoriei voastre de dansator. Sunt acești oameni și mentori? Până la un punct. Mentoratul implică un nivel de încredere ce nu poate fi obținut mereu, în mod egal, între cursanți și instructori. Uneori cele două roluri se suprapun, dar de cele mai multe ori mentoratul va avea loc în afara orelor de curs. Instructorii comunică cel mai des unidirecțional. Mentorii răspund la întrebări, identifică probleme individuale, intră în dialog, se implică mai personal în evoluția unui dansator. Deseori, mentorii sunt prieteni. Dansatori mai experimentați, de la care culegem informații la o bere și cerem sfaturi fără teama de ridicol.
Deși încercăm, la nivel de școală, să păstrăm toate canalele de comunicare deschise, nu putem să oprim existența unor ”ierarhii”. Inevitabil, în rezolvarea unei probleme, cursanții se vor adresa în primul rând cercului de cunoscuți și doar în cazuri extreme instructorilor. În acest context, intervin mentorii.
Un mentor este un om căruia îi putem pune o întrebare fără teama de ridicol. În egală măsură, un mentor nu se teme să poarte discuții ”grele” cu colegii săi. Practic, instructorii și mentorii joacă roluri complementare. Instructorii se axează primordial pe tehnică, mentorii pe soft skills.
Dacă veniți la cursurile școlii noastre de ceva timp, probabil v-ați găsit deja locul în această structură. Ați învățat de la alții, ați avut ocazia să îndrumați colegi mai neexperimentați.
Puțin problematic devine dacă abia ați început să frecventați cursurile Salsa Addicted. Dincolo de dorința de a învăța, intervine și nevoia firească de integrare. Toți dorim să facem parte din grup, să găsim acea persoană cu care putem vorbi necenzurat. Cum o identificăm? Și cum ne găsim locul în grup fără a ne compromite propria individualitate? Mai jos câteva sugestii:
- Fiți autentici. Indivizii au tendința să se adapteze la grup. De fiecare dată când un om nou se alătură unui anturaj, intervine o fază de tatonare. Nou-veniții ”citesc” grupul, absorb cât pot din regulile nescrise și încearcă să se conformeze lor pentru a se integra. Dar în acest proces, trebuie găsit un echilibru. Între oameni mai vocali, vom fi tentați să devenim la rândul nostru mai vocal deși nu ne stă în fire. Poate vom mima exuberanța, ne vom arăta entuziasmați de lucruri care care nu se spun nimic. Pe termen scurt, strategia va funcționa. Dar pe termen lung, fațadele sunt greu de intreținut. Riscăm astfel să ajungem în punctul în care apartenența la un grup ne compromite propria identitate. Iar de aici, lucrurile o pot lua doar în jos. Alternativa este să ne găsim locul treptat. Să ne vindem drept exact ceea ce suntem: timizi, retrași, entuziași, entrovertiți, introvertiți, nu contează. Cu toții avem calități, cu toții aducem valoare unui grup. Și toți ne vom găsi locul, mai devreme sau mai târziu. În lumea dansului este loc pentru toată lumea. :)
- Puneți întrebări. Înainte și după fiecare curs, există ”pauzele” acelea de zece minute sau mai mult când lumea se adună la intrare și poveștește. Profitați de aceste momente și menționați lucrurile care vă preocupă. Oamenilor le place să ajute. Iar a te pune într-un poziție ușor vulnerabilă în fața unui grup deschide calea către o comunicare de durată. Totodată, răspunsurile pe care le primiți vă pot ajuta să găsiți oameni cu care sunteți pe aceeași lungime de undă. Nu toate sfaturile sunt corecte. Dar unele explicații rezonează mai mult cu noi în anumite momente. Iar ele pot fi un prim indicator că am găsit un om cu care putem comunica ”pe limba noastră”.
- Căutați lucrurile care vă apropie. La început, luptăm cu bariere. Distincția ”începători” versus ”avansați” deja creează un ”zid”. Dar dincolo de apartenența la o grupă de dans, toți avem alte atribute care ne fac asemănători. Căutați-le. Pot fi oameni care se îmbracă în mod similar cu voi. Sau care vorbesc într-un anumit mod. Oameni care împărtășesc aceleași vicii cu voi. Odată ce ați identificat un punct comun, inițiați un dialog. Iar de acolo, lucrurile pot evolua frumos către o relație de amiciție.
Modelele în dans
Spre deosebire de mentori, modelele nu sunt neapărat persoane cu care avem o relație. În categoria ”modele” se pot înscrie lejer artiști de pe tot globul. Oameni pe care îi admirăm, al căror stil am dori să-l imităm. Dar și aici intervine un potențial conflict. Uneori noțiunile predate la curs au tendința să se bată cap în cap cu tehnicile pe care le vedem în altă parte. Ideile noastre legate de estetică nu se suprapun cu cele ale instructorilor. Lecțiile predate la curs nu coincid cu ceea ce am dori să învățăm la un moment dat. Cum rezolvăm aceste conflicte? Și cum reconciliem obiectivele de grup cu țelurile noastre individuale de dansatori? Mai jos câteva ponturi.
- O bază solidă. Tentația de aborda styling-uri complexe prematur poate fi mare. Dar rețineți că înainte de a ne imprima stilul individual asupra figurilor, trebuie să le cunoaștem baza. O piruetă permite zeci de variații. Dar pentru a le implementa în mod corect, trebuie întâi să putem executa forma cea mai simplă cât mai bine posibil.
- Înțelegere față de cei care ne învață. Toți suntem, la un anumit nivel, prizonierii propriilor metode. Se va întâmpla uneori ca forma în care unele noțiuni ne sunt predate la curs să nu coincidă cu ceea ce știm deja. Sau ceea ce am învățat în altă parte. Asta nu înseamnă neapărat că o tehnică este greșită și una corectă. Rețineți, în dans nu există adevăr absolut. În asemenea situații intrați în dialog cu instructorii voștri. Expuneți, argumentat, de ce preferați o abordare diferită. Veți constata că nimeni nu ”ține cu dinții” la ce predă. Acceptăm că lucrurile pot fi făcute și altfel. Iar dacă situația o permite, vă vom încuraja să abordați o figură într-un mod care vă place, chiar dacă este diferit de al nostru.
- Cunoașterea și asumarea propriei identități, ca dansator. Salsa, bachata, kizomba permit zeci de variații. Figurile, tehnicile sunt toate deschise influențelor. Iar la un moment dat în călătoria voastră de dansator veți constata că vă place mai mult o anumită estetică. Dar pentru a ajunge în acel punct, trebuie să experimentați puțin. Testați variante, participați, pe cât posibil, la cât mai multe workshop-uri. Expuneți-vă la stiluri diferite. Identificați elementele cu care rezonați. Construiți-vă un ”tablou” al dansatorului ideal și căutați surse care se suprapun cu această estetică. Odată ce știți exact cum doriți să dansați, apărați-vă această identitate. ”Nu e stilul meu” este o scuză perfect validă pentru a aborda diferit o anumită figură.
Pe măsură ce avansăm în dans, constatăm că tehnica este de fapt cea mai mică problemă cu care ne vom confrunta. Nevoia de integrare, de a ne găsi mentori, de a ne identifica un stil sunt teme care ne vor solicita în egală măsură. Da, lumea dansului nu e lipsită de complicații. Dar deși solicitantă pe alocuri, această călătorie poate fi extrem de frumoasă. Trebuie doar să îmbrățișăm schimbările pas cu pas. Cândva vom ajunge toți într-un punct în care vom fi mulțumiți. Iar până ajungem acolo, putem la fel de bine să ne bucurăm de proces și de micile obstacole. Peste ani, ele vor deveni amintiri de neprețuit.