În aceest week-end, studioul nostru s-a alăturat evenimentului ”Noaptea muzeelor”, prin expoziția ”Realități suprapuse”. De ce ”Realități suprapuse”? Pentru că fiecare dansator, duce, la un anumit nivel, o viață dublă. Iar despre acestă existență împărțită între două lumi dorim să vorbim azi.
Să te apuci de o activitate nouă la maturitate nu este un proces ușor. Orice hobby vine, pe lângă costul asociat, cu un cost de oportunitate. Două ore pe săptămână la sală înseamnă două ore mai puțin de overtime. Sau de timp petrecut cu cei dragi. Sau o fereastră mai puțin pentru acea curățenie generală în dulap la care tot visăm.
Orice om are două familii: cea cu care se naște și cea pe care și-o alege. Pe prima nu o putem schimba. Asupra celeilalte categorii avem teoretic putere de decizie. Dar și aici lucrurile sunt puțin mai complicate.
Teoretic, toate viețile se conduc după repere similare. Ne ducem existența între casă, loc de muncă, obligații și momente de respiro. Dar ca dansatori, acestei existențe i se adaugă un strat nou. Unul plin de muzică, zâmbete, momente de euforie și fluturi în stomac, ocazional frustrări. Viața de dansator este un foc constant de artificii; colorat, haotic, zgomotos. Și suficient de puternic pentru a aduce puțină lumină în toate celelalte zone mai sumbre alte vieții noastre.
Nu credem în remedii universale, dar dacă ar exista unul, probabil s-ar numi ”dans”. Salsa, bachata, kizomba sau orice alt stil de dans vindecă răni, umple goluri, schimbă perspective. Iar în rarele momente când nu pot altera realitatea, o fac măcar mai suportabilă.
Ca dansatori, ne simțim uneori izolați. Tranzităm realitatea în alt ritm, pe altă muzică. Iar uneori asta ne face să ne simțim extrem de singuri. Așa că azi dorim să vă spunem că înțelegem. Și că vă suntem alături. Dar mai ales, dorim să vă mulțumim pentru decizia de a dansa în continuare, în ciuda dificultăților.