Ne putem inventa zeci de pretexte pentru care să nu participăm la cursurile de dans. Niciunul din ele nu va rezista unei analize mai detaliate. Nu există oameni care nu sunt făcuți să danseze.
Trăim vremuri interesante. Toate aspectele stabile ale vieții noastre au devenit recent extrem de volatile și ne petrecem majoritatea timpului în fața unui ecran. Nu mai avem granițe clar definite între personal și profesional. În contextul actual, digital detox-ul este un moft sau o necesitate?
Cum te asiguri că partenerul tău se distrează, leading-ul tau este clar și în același timp și tu te distrezi? Discutăm despre „feeling”. Propunem soluții.
De-a lungul vieții suntem nevoiți să ne perfecționăm, să ne reprofilăm, să ne actualizăm cunoștințele în mod constant. De ce ar fi în dans altfel? Fie că acum înveți primii pași de bază sau dansezi de ani de zile, întotdeauna avem ceva provocator pentru tine.
Credem că este timpul ca egoismul să își piardă din conotația negativă. Grija față de noi nu ar mai trebui să aibă statutul de moft, ci de nevoie de bază. Putem funcționa la capacitate maximă doar atunci când suntem în cea mai bună formă, fizic și mental. Iar această sănătate se intreține constant, prin gesturi mici dar eficiente.
Un dansator bun este unul conștient de propria identitate. Este un ”adult responsabil”, care se cunoaște suficient de bine încât să accepte doar ce i se potrivește.
Într-o perioadă când sărbătoarea și buna-dispoziție par să devină norme sociale, e ok să nu fim ok. Vă propunem o sărbătoare altfel: una a bucuriilor mici.
”Kizomba mă echilibrează. Nu pot alege între salsa și kizomba, pentru că ambele îmi oferă ceva diferit. Salsa mă energizează, kizomba mă readuce cu picioarele pe pământ. După o seară în care dansez salsa sau bachata cu orele, am nevoie de kizomba să mă reconectez”
Dansul depășește cu mult granițele unei activități fizice. Este un sport pentru creier și suflet, dar și un exercițiu social. Viața noastră se imparte în două planuri: timpul în care dansăm și restul. Dar ce te faci când ești pus în situația de a renunța la anumite momente din viața ta pentru a merge să dansezi.
La ce libertăți ați renunța ca să puteți să mergeți în continuare la cursuri de dans?
Și totuși, de ce dansăm? Pentru că dansul ne oferă ceva ce nicio altă activite sau interacțiune nu ne pot da. Ne permite să fim noi, cu calități și defecte, în cea mai asumată și mai autentică formă.
Dacă dansul ne învață ceva, e că mereu e loc de noi interpetări… pe ring și în viață. Ne-am reinventat și ne cultivăm pasiunea în continuare, distantați social dar apropiați în aspirații.
Da, revenim la cursuri. Dar nu oricum pentru că noul normal a schimbat felul în care socializăm; astfel că pentru a putea să ne desfășurăm activitatea în condiții de maximă siguranță, va trebui să respectăm o serie de reglementări și restricții din partea autorităților.