Dansul rămâne, în esență, o formă de exprimare și de conectare. Da, când dansăm putem fi oricine și orice. Putem experimenta cu identități, putem ironiza, explora, imita. Însă cel mai frumos și plin de substanță dans este acela în care îndrăznim să fim noi, liberi de constrângeri de orice natură.

Mult timp, lecțiile private de dans au fost privite ca o alternativă la cursurile în grup. Noi credem că cele două sunt complementare.

Toți suntem, la un anumit nivel, păstrătorii și cronicarii unor istorii. Ducem cu noi povești. Ale noastre, ale apropiaților noștri, ale locurilor în care am crescut și am evoluat. Iar dansul nostru ajunge să reflecte o parte din aceste povești.

Statutul de dansatoare este condiționat de aderarea la un set de reguli nescrise ce compun definiția feminității. Dar ce înseamnă de fapt să fii feminină în dans? Și cum reconciliem această noțiune cu propria noastră identitate?

Am revenit la viața de dinainte de carantină, cu nopți lungi pline de muzică și dans. Dar concomitent cu asta, încep să apară mici provocări. Să dansezi la 30 de grade plus, chiar și într-un spațiu deschis, se poate dovedi dificil. Cum putem împăca dansul cu ... vremea?

Pe măsură ce avansăm în dans, constatăm că tehnica este de fapt cea mai mică problemă cu care ne vom confrunta. Nevoia de integrare, de a ne găsi mentori, de a ne identifica un stil sunt teme care ne vor solicita în egală măsură. Da, lumea dansului nu e lipsită de complicații. Dar deși solicitantă pe alocuri, această călătorie poate fi extrem de frumoasă. Trebuie doar să îmbrățișăm schimbările pas cu pas. Cândva vom ajunge toți într-un punct în care vom fi mulțumiți. Iar până ajungem acolo, putem la fel de bine să ne bucurăm de proces și de micile obstacole. Peste ani, ele vor deveni amintiri de neprețuit.